Săptămâna trecută am luat o pauză de la newsletter, fiindcă am fost plecați în concediu. Cel mai greu a fost să plecăm 10 zile, în toiul verii, când grădina începe să înflorească la propriu și la figurat. Am făcut un videoclip chiar înainte de a pleca spre aeroport ca să imortalizăm cum arăta grădina la acel moment. Când ne-am întors, eram entuziasmați să vedem cât s-a schimbat într-o săptămână și jumătate, ce roade s-au făcut și cine a supraviețuit.
Grădinărim din pasiune din anul 2020, când, neavând cu ce să ne mai ocupăm timpul în pandemie, am pus niște răsad de roșii, castraveți și ardei. În al treilea an, ne-am apucat și de filmat activitățile din grădină, mai ales că atunci am schimbat terenul și făceam totul de la zero din nou.
Acesta e al șaptelea sezon de grădinărit și multe lucruri le facem intuititv, pe altele le-am învățat pe parcurs, de aceea ne bucurăm întotdeauna să le împărtășim cu voi pe hectarele internetului. Acum șase ani nu știam ce e acela vermicompost, de exemplu, iar acum îl folosim de trei ori pe an în grădină. Înainte de a pleca în vacanță, am hrănit totul — legume, fructe, flori și pomi fructiferi — cu o doză generoasă de vermicompost.
Ajunși acasă am rămas șocați de câți castraveți erau, mai ales că s-a și rupt unul dintre suporți, de la atâta greutate. I-am eliberat acum și sperăm să dea rod în continuare. Am pus deja la murat în saramură, am mai oferit din ei și încă mai avem. Am mai cules vinete, păstăi, căpșuni, ardei de Padron (soiul spaniol, pe care îi tragem un pic la tigaie cu puțin ulei apoi sare pe deasupra) și câteva roșii.
Am mai primit câteva recomandări în comentarii: să tundem din frunzele morcovilor și ale prazului, ca să se îngroașe tulpina, respectiv rădăcina. Am făcut asta în totalitate la morcov (Doamne ajută!) și la câteva plante de praz. Tot printre sugestii a fost și culcarea cepei. Avem ceapă pusă în toamnă, care s-a culcat deja singură, ceapă pusă în primăvară pe care nu am îndrăznit sincer să o punem noi la culcare și ceapa cu bulb mare (soi spaniol, Fuente de Ebro), care stă foarte neaoșă cu frunzele sale în sus. Aceasta se mănâncă pe timpul verii, nu este pentru păstrat.
La capitolul flori, anul acesta nu am investit, am luat câțiva crini de la un târg și avem foarte multe flori care au ieșit prin autosămânțare: flori de piatră, floarea-soarelui și câteva la care am strâns sămânța și le-am semănat în primăvară. Avem doi trandafiri care au înflorit deja (i-am cumpărat odată cu pomii fructiferi, toamna trecută), unul dintre ei fiind de dulceață, îi strângem petalele și le vom folosi la infuzii. Am mai primit semințe de limba-mielului (Borago) și de cosmos de la Teodora din Dobrovăț și în rest vor mai înflori curând crăițele și ochiul-boului.
Cât am fost plecați, vecinii noștri au avut grijă să ne viziteze pisica și să arunce un ochi în curte, dacă e totul ok. Când ne-am întors, au plecat ei în concediu și am făcut schimb. Ne-au rugat să pornim robinetul și să se ude grădina.
Pe vremuri, toată lumea de la sat avea grădină în curte sau pe deal. Străbunica mea avea o grădină și peste drum, bunica creștea pepeni undeva pe deal, în afara satului. Era o normalitate, mâncai ceea ce creșteai. Acum, e ușor să găsești legume și fructe fie la supermarket, fie la piață, fie de la gospodari care își vând recolta. Însă, noi spunem că cea mai mare satisfacție este aceea în care mănânci legumele crescute de tine.
E ca multe alte hobby-uri, însă de pe urma acestuia ai și ce să mănânci. E un microb, i-am zis noi. Unul care sperăm să fie cât mai contagios atât pentru oamenii de la sat, cât și cei care stau la bloc și au balcon. Printre cei molipsiți sunt și vecinii noștri. Ne-au spus în primăvară că i-am inspirat să își regândească spațiul din curte ca să poată crește legume și fructe. Când am fost acum să pornim robinetul, am văzut legume și verdețuri zdravene, căpșuni și, poate ai remarcat, robinetul era pentru sistemul de irigație prin picurare.
Și da, poate că pe vremuri era o normalitate și mai sunt cârcotași care ne comentează că postăm mult prea mult din ceea ce facem, dar acum, să ai o grădină este un motiv de bucurie. Noi postăm tocmai ca să împărtășim bucuriile și pățaniile noastre și să aflăm lucruri noi din tainele grădinăritului.
Zilele următoare avem în plan să mai scoatem câte o sfeclă, să mai legăm roșiile și să reorganizăm un pic zona cu gălbenele, care aproape se trec. Vom planta cârciumărese și crăițe probabil. Pe termen lung, vrem să punem mai multe plante perene din categoria florilor și a plantelor decorative. Dacă aveți sugestii, le acceptăm cu mare drag!
Weekendul acesta am fost invitați la Festivalul AGAPE, desfășurat în satul Văratec, comuna Agapia, județul Neamț. Camelia Căpitanu, una dintre organizatoare, ne-a sunat acum câteva săptămâni și ne-a spus cu entuziasm și emoție în voce:
Mai știți că ați publicat la începutul anului o postare cu festivaluri de la sat din 2026? Voi ne-ați motivat să organizăm și noi un festival la sat!
Desfășurat lângă Pădurea de Argint, care l-a inspirat pe Mihai Eminescu, aproape de cea mai mare mănăstire de maici din România — Mănăstirea Văratec, festivalul își propune un timp mai aproape de natură și de Dumnezeu. La cât mai multe ediții!
Satul românesc e mai complex decât imaginea lui idilică de pe platforme (mai ales de când a explodat AI). Noi încercăm să surprindem asta, culegând (po)vești despre oameni cu inițiativă, activități din turism, educația în mediul rural, migrație, producători artizani și produse locale, evenimente de la sat și altele.
Dacă ți se pare util ce facem, un abonament sau o donație ne ajută să ajungem în alt sat și să planificăm următoarea deplasare. Mulțumim!
Materialul a apărut prima dată în newsletterul De la sat, pe 26 iulie 2026. De la sat este un proiect editorial independent. Dacă îți este de folos ce facem, ne poți susține cu o donație.