În ultimul newsletter ți-am povestit pe larg despre activitățile cu copiii pe care le derulează fundația ADEPT la Centrul de Educație pentru Natură din Angofa, județul Mureș. Ai aflat că au în acest moment aproape 200 de hectare de teren, 120 de vaci și cam 70 de viței.
Sunt 100 de hectare de pășune, pe acestea le folosesc strict pentru pășunat, unde vacile sunt mutate o dată la două săptămâni. Fânețele ocupă 80 de hectare și le folosesc pentru cosit, ca să aibă mâncare pe timp de iarnă la animale.
Ce fac cu terenul și cu animalele?
Cele aproape 200 de vaci pasc pe hectarele de fâneață și pășune câte două săptămâni într-o zonă. Sunt apoi mutate într-o altă zonă pentru ca fâneața să se refacă și să se evite, astfel, pășunatul intensiv. Această practică vor să o facă cunoscută și fermierilor din zonă, ca să nu epuizeze resursele pe care le oferă solul. Însă se lovesc de provocări atunci când vor să creeze parteneriate cu fermierii din zonă.
Fermierii preferă să țină vacile aproape de ei, într-un singur loc, de teama urșilor. Apoi ar fi lipsa forței de muncă, nu sunt oameni care să mute gardurile electrice sau care să se asigure că este apă peste tot.
„Logistic este o bătaie de cap, dar este benefică pentru natură și pentru vaci”, spune Mădălina Marian, biolog și coordonator al Centrului pentru Natură Angofa.
Ideală pentru centrul Angofa ar fi cosirea manuală a pajiștilor, însă acest proces ar lua foarte mult timp și vremea nu e întotdeauna prietenoasă. Însă o soluție este un utilaj Brillmayer, care se pretează doar pentru suprafețe mici. Funcționează foarte bine și pe fânețele din Angofa, nu taie iarba adânc, are roți care aerează solul și semințele pătrund ușor în sol.
Ce fac totuși sătenii din zonă și afectează mediul?
Mădălina Marian spune că localnicii nu sunt de judecat, pentru că avem nevoie cu toții de agricultură. Colaborarea cu fermierii este indispensabilă, fiindcă prin intermediul lor punem hrană pe masă. La Angofa, ei nu opresc activitățile fermierilor din zonă, ci caută constant soluții ca să sprijine atât fermierii, cât și mediul.
Fluturele albăstrelul argintiu al furnicilor
Restul suprafeței de teren (100 hectare pășune, 80 pentru fânețe), este o zonă inclusă într-unul dintre proiectele LIFE Metamorphosis, în care au introdus o specie de fluture, amenințată din cauza pierderii habitatului. Phengaris teleius (albăstrelul argintiu al furnicilor) este fluturele cu ciclu de viață aparte, pentru că are nevoie, ca să se înmulțească, nu doar de floare, ci și de furnici.
„Fluturii diferă ca familie și specie. Sunt fluturi care trăiesc trei săptămâni, alții care hibernează pe timp de iarnă ca și adulți. Fluturii nu trăiesc doar o zi și atât.”
Acest fluture, albăstrelul argintiu al furnicilor, depinde de trei elemente ca să supraviețuiască: are nevoie de o plantă care este specia gazdă, sorbestreaua, pe care își depune ouăle când este înflorită.
Ulterior, larvele coboară de pe plante și încep să imite feromonii reginei furnici din genul Myrmica (o specie de furnică aparte, pentru că nu face mușuroaie, totul se petrece în subteran).
Astfel, fluturele păcălește furnica făcând-o să creadă că este larva ei. Furnica duce larva în mușuroi, o crește, o hrănește, fluturele în acest timp își face tot stadiul de metamorfoză în subteran. Și apoi iese la suprafață foarte repede, deoarece în momentul în care ar ieși din crisalidă, furnicile ar ataca și fluturele ar muri. Revenind, însă, la plantă, aceasta are nevoie de pajiști și fânețe umede.
Studenții care vin la Centrul de Educație pentru Natură din Angofa
Daisy studiază biologia la universitate și anul următor o să își înceapă studiile de master. Ne arată câteva capcane pentru mamifere mici: șoareci, șobolani și chițcani.
Cum funcționează capcanele:
Pun momeală și un așternut moale în partea din spate. Mamiferul vine, atras de mâncare, intră înăuntru și va fi blocat acolo. Așternutul și mâncarea îl țin cald și hrănit — folosesc ovăz și unt de arahide, care sunt surse bune de calorii. Capcanele le pun seara și le verifică dimineața devreme, ca să evite căldura zilei, dar și ca să nu se supraîncălzească animalele. Când deschid capcanele, iau măsurători: câte grame au, ce sex au, ce lungime, estimează cât de grăsuți sunt. Asta le oferă o imagine despre ce specii sunt în zonă și cât de sănătoase sunt. De exemplu, dacă sunt mulți tineri în aceste capcane, este un semn bun.
Bethany din Cantebury, Anglia este interesată de viața din sălbăticie. A venit la Centrul din Angofa pentru două săptămâni și a spus că este fascinant totul. Studiază conservare și ne-a spus că a văzut specii aici pe care nu le-a mai văzut nicăieri până acum.
Sara a fost pentru prima dată la Angofa anul trecut printr-un proiect Erasmus Rural Mobility. Ea participă la monitorizarea fluturilor zi de zi, căci au o aplicație în care încarcă toate datele în cloudul european pentru speciile de fluturi de zi. A revenit anul acesta și pe lângă activitatea profesională, care presupune cercetări asupra gândacului de bălegar se implică și în coordonarea grupurilor și învață ce presupune lucrul la un ONG.
Materialul a apărut prima dată în newsletterul De la sat, pe 23 august 2026. De la sat este un proiect editorial independent. Dacă îți este de folos ce facem, ne poți susține cu o donație.