Guvernul vrea să facă economii în rândul bibliotecilor, o măsură care ar putea duce la închiderea unor biblioteci de la sat, și așa puține la număr și slab finanțate. Bianca Ștefăroi, studentă la Jurnalism, la Iași, a fost la biblioteca din satul natal Bunești să vadă dacă mai este așa cum își amintește.
Bunești, o bibliotecă în așteptare
În comuna Bunești din județul Suceava, biblioteca stă încremenită între trecut și uitare. O clădire mică, cu două camere modeste: una plină de rafturi goale, alta, cândva o sală „Biblionet”, astăzi fără calculatoare și fără copii.
Îmi amintesc de vremurile când veneam aici cu prietenii, ne jucam pe cele două calculatoare donate de un localnic și împrumutam cărți pe care le dădeam mai departe, uneori cu întârziere. Biblioteca era mai mult decât un spațiu, era un refugiu.
Și totuși, un om nu a renunțat.
Dumitru Vizeteu, un localnic trecut de 60 de ani, vine săptămânal la bibliotecă. Nu este bibliotecar în acte, dar e un paznic al memoriei locului. Citește, sortează cărți, face curățenie și încearcă să păstreze vie flacăra cunoașterii. Pentru unii tineri din comună, volumele de legislație sau gramatică primite de la el au fost startul spre o carieră în poliție sau în învățământ.
„Aici nu mai vine nimeni. Dar poate, într-o zi, vor veni din nou”, spune domnul Dumitru.
Puțini mai știu că, înainte să devină bibliotecă, această clădire a fost, pentru o scurtă perioadă, o sală de clasă. Între anii 1981 și 1982, aici a funcționat o școală improvizată pentru copiii din sat, iar după construirea școlii Artur Gorovei, a devenit bibliotecă. Nu o instituție în toată regula, ci mai degrabă o încăpere modestă unde învățătura prindea contur în cele mai simple forme. Urmele acelui început încă se văd în detalii uitate: colțuri cu motive vechi, tablouri școlare și hărți.
Acum, sacii plini cu cărți vechi zac într-un colț, uitate și neîngrijite. Un registru de împrumut, îngălbenit de vreme, arată ultima activitate notată: acum șapte ani.
Rafturile stau goale, iar cărțile, cele care mai există, sunt împrăștiate pe jos. Totuși, printre zidurile tăcute, se simte o prezență. Un om, rămas fidel locului, continuă să aducă speranță sub forma unor donații de cărți. Pentru tinerii care visează la universități sau la cariere în poliție, aceste volume sunt mai mult decât simple pagini, sunt șanse.
Într-una dintre vizite, o ușă încuiată mi-a atras atenția. Nu o țineam minte din copilărie. Domnul Dumitru, responsabilul bibliotecii, ezită să o deschidă. „Nu are rost… e doar podul, plin cu lucruri vechi.” Insist. În spatele ușii se ascunde un pod, un spațiu de depozitare al bibliotecii. Podeaua scârțâie, dar curiozitatea mă împinge mai departe.
Biblioteca din Bunești este un microcosmos al realității rurale românești. O instituție culturală cu rol esențial, dar ignorată de cei care ar trebui să o protejeze. Pentru autorități, e adesea o problemă administrativă. Pentru comunitate, însă, mai ales pentru cei care își amintesc ce a însemnat, rămâne un simbol. Un simbol al accesului la cunoaștere, al primelor visuri, al copilăriei.
„Fără biblioteci, nu există civilizație”, spunea Ray Bradbury. Iar dacă civilizația se construiește pe educație și acces la cultură, atunci redeschiderea acestor spații nu este o opțiune, ci o necesitate.
Fotoreportaj realizat de Bianca Ștefăroi, studentă la Jurnalism, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. ✍🏼 Editor: Ionuț Teoderașcu.
Cum arată peisajul, în cifre?
Oficial, în România anului 2024 existau 1.484 de biblioteci comunale, conform Institutului Național de Statistică (INS).
Pe lângă aceste biblioteci comunale, la sat, în 2024, existau și aproape 3.340 de biblioteci școlare.
Dar aceste numere sunt în scădere.
Una din zece biblioteci din mediul rural a dispărut în doar 3 ani, potrivit unui raport privind starea bibliotecilor din România din septembrie 2025, notează Edupedu.ro.
În 2021, Recorder scria că, în ultimii zece ani, peste 700 de biblioteci comunale au dispărut, iar multe altele supraviețuiesc doar pe hârtie, fără investiții care să le aducă în prezent.
Unele biblioteci au fost lăsate în paragină.
Câte biblioteci riscă să fie închise?
„Totalul bibliotecarilor care vor fi afectați de reduceri este de 3.975, deoarece sistemul de învățământ nu va fi afectat, [în] funcție de procent este posibil să-și piardă locul de muncă între 397 și 1.588 [de bibliotecari]. Din cauza faptului că, în marea majoritate bibliotecile comunale, orășenești și comunale au angajat un singur bibliotecar, reducerea personalului este similară cu închiderea bibliotecii.”1
Impactul salariilor bugetarilor din domeniu este de 0,00048% din Produsul Intern Brut al României.
Legea din 31 mai 2002 obligă administrațiile locale să mențină aceste biblioteci în viață. Teoretic, ele nu pot fi închise decât dacă încetează activitatea autorităților sau instituțiilor care le asigură finanțarea.
Exemple pozitive
Un exemplu de o bibliotecă de la sat vie este cea din Sânpetru Mare, județul Timiș. Pe lângă bucuria împrumutului de cărți, acolo se organizează ateliere de pictură, de brodat sau de breakdance.
Peste 5.000 de copiii care locuiesc la sat au acces la o bibliotecă mobilă datorită proiectului BookTruck.
Tânărul care a făcut șase biblioteci la sat, cu cărți donate din toată țara. „Sunt hub-uri culturale unde copiii au toată libertatea de creație și învățare”. Vezi aici.
1
Potrivit datelor oficiale transmise de Comisia Națională a Bibliotecilor (CNB) și de Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală (INCFC), la solicitarea Ministerului Culturii, care a răspuns la o interpelare parlamentară privind sistemul de biblioteci din România în ianuarie 2026. Aici raportul.
Materialul a apărut prima dată în newsletterul De la sat, pe 15 februarie 2026. De la sat este un proiect editorial independent. Dacă îți este de folos ce facem, ne poți susține cu o donație.