ianca și Edmond sunt doi tineri din Timișoara pasionați de drumeții, de natură și de experiențe în aer liber. Acum câțiva ani, alegeau frecvent zona Hațeg din județul Hunedoara pentru trasee montane, fiindcă li se părea o opțiune bună pentru un weekend departe de oraș. Nu au planificat însă că la un moment dat vor și locui în Țara Hațegului, la poalele Retezatului.
Edmond este și pilot de parapantă, iar în apropiere de Râu de Mori se află unul dintre cele mai bune locuri de zbor din România. Venind adesea aici, împreună cu Bianca au descoperit puțin câte puțin din regiune și astăzi spune că locul i-a chemat, ei neavând intenția de a cumpăra o casă.
Evaluează că satul lor e un sat în care cu greu mai găsești o casă de vânzare, avantajul fiind poziția față de centrul țării, plus proximitatea de orașul Hațeg (la 10 minute distanță).
„Aici avem confort, avem utilități, dar nu suntem la oraș, suntem în natură”, spune Edmond.
Pe perioada lucrărilor au locuit temporar și la o pensiune din sat, ca să nu mai bată drumul până la Timișoara. După ce au rezolvat cu minimul necesar, s-au mutat acasă. Aveau și atunci posibilitatea lucrului de la distanță, așa că și-au luat și câte un birou și au rămas și dincolo de weekend: întâi câteva zile, apoi o săptămână întreagă, până n-au mai plecat spre Timișoara.
Achiziția casei s-a întâmplat în 2022, iar un an mai târziu s-au mutat de tot, într-o casă ridicată în anii ‘70, care nu fusese niciodată tencuită.
„A fost mult de lucru la casă, pe toate fronturile, mai ales că aveam două becuri și o priză în toată casa. Parcă ne-a fost greu atunci, dar acum ne amintim cu drag”.
După finisaje, au ales să împletească armonios stilul tradițional românesc cu influențele scandinave, având sprijinul unui designer de interior.
Lucru de la distanță + traiul la sat = timp mai mult pentru sine
Din discuțiile pe care le-am purtat cu Bia și Edi, traiul la sat se potrivește stilului lor de viață. Amândoi se ghidează după principiul că lucrurile se construiesc mult mai bine atunci când vin natural, nu când forțezi sau intervii asupra lor. Le place foarte mult că după serviciu, mai ales în sezonul cald când ziua e mai lungă, își fac timp să meargă pe un traseu scurt, cât să facă mișcare.
Finalizarea renovării casei i-a liniștit, au spus că le-a ajuns câte resurse au investit. Dar „liniștea” a durat aproximativ doi ani, căci s-au gândit la un mod prin care să primească oaspeți la ei în curte, să stea la povești cu ei și să devină gazde.
De la comandarea celor două căsuțe și până la livrarea acestora în curtea din Râu de Mori a durat în jur de 2-3 luni, estimează tinerii. Au săpat pentru țevile de apă și pentru canalizare, au dus electricitate până în spate și au transformat curtea lor cu iarbă verde într-un șantier.
În iunie 2025 când, cu mari emoții, și-au văzut căsuțele la locul lor, în curte, au trecut la partea de amenajare.
„Am apelat la consultanță în special pentru o paletă de culori și pentru a stabili în ce direcție să mergem, ca spațiile să aibă personalitate și să se creeze o fluență între obiecte”, spune Bianca.
Cele două căsuțe de la Retezat 83 au găzduit primii lor oaspeți câteva săptămâni mai târziu: prieteni și prietenii prietenilor. Rezervările se pot face direct pe site, pe Instagram sau pe Airbnb.
Bianca și Edi nu oferă doar cheia căsuțelor, sunt deschiși în a le povesti oaspeților despre trasee din zonă, atracții turistice, puncte gastronomice locale și restaurante, mai ales că Edi este și ghid de turism.
Poți să faci ce vrei și poți să nu faci nimic, explică Edi, când a venit vorba despre timpul petrecut de oaspeți la Retezat 83. Au avut oaspeți care și-au dorit deconectarea totală și și-au închis telefoanele, iar Bianca înțelege perfect:
„E nevoie să ne deconectăm și să ne întoarcem la lucrurile astea simple și la natură, care ne calmează, e nevoie să te mai rupi de toate cele”.
Și-au pus nu doar sufletul în proiectul dedicat cazării, ci tot ce le-a plăcut lor din poziția de călători prin alte locuri, printre ele numărându-se cafeaua de dimineață, o apă de băut și chiar câteva absorbante în coșulețul de la baie. Din când în când, își mută și ei dormitorul din casa de la vale într-una dintre căsuțe, ca să se bucure pe deplin de ceea ce au creat.
Retezat 83 e un loc pet-friendly (prietenos cu animalele) și adults-only (doar pentru adulți).
Socializarea la țară
Viața de oraș e asociată deseori cu agitație și cu frecvente interacțiuni sociale, având mereu câte ceva de făcut și de văzut. Dar nici traiul de la sat nu se lasă mai prejos. Bianca și Edmond remarcă felul simplu în care viața curge în satul lor și zic că acum au parte de mai multă viață socială decât la Timișoara. „Vecinii au venit aseară, au bătut la ușă, «am venit pe la voi, ce faceți?». Avem niște prieteni în Clopotiva, satul vecin și mă sună Raluca: «ce faci, doamnă? Vin la tine, mă primești?». Am pus ceva pe foc, hai să mâncăm toți.”
Tinerii socotesc că întâlnirile și regăsirile cu cei cunoscuți sunt mai simple și că nu programează lucruri, așa cum o făceau înainte: „în Timișoara, din păcate, dar sigur peste tot în marile orașe din România, funcționează modul «ne vedem joia viitoare de la 18». Dar până joia viitoare la 18 e posibil să se întâmple diverse lucruri. Clar, e vorba și de priorități.”
Relația cu vecinii
Bianca și Edi au vecini și-n stânga, și-n dreapta curții. Spun că la concretizarea mutării lor la Râu de Mori au contribuit și vecinii, față de care sunt foarte apropiați.
Chiar în timp ce făceam turul curții, una dintre vecine îi întrebase cum au fost pancovele (gogoși) pe care le-a trimis. Bianca: „au fost mai multe? Eu am apucat doar una.” „Las’ că vă mai fac!”
„În perioada amenajării casei, când nu aveam aproape de niciunele, venea vecina și ne spunea «Dacă aveți nevoie să spălați hainele, dați-mi mie în plasă, că le bag la mine la spălat» sau «Voi ați lucrat toată ziua, nu ați mâncat nimic, haideți la masă!»” spune Bianca.
Acum
Bianca ne mărturisește că privind la momentul prezent din viața lor, ei sunt foarte fericiți cu locul acesta. Dacă totuși le lipsește ceva din ceea ce oferă viața la oraș, amândoi punctează evenimentele și viața culturală, plus o cafea de specialitate.
În rest, își iau timp să se bucure de ceea ce îi înconjoară. Și-au semănat semințe pentru legume, grădinăresc când au timp, tund iarba (Bia ar menționa aici că Edi ar fi bine să se concentreze doar pe alei, ca să nu mai rupă florile) și mai fac îmbunătățiri la curte. Nu au crescut la țară, însă explorează cu entuziasm aspectele traiului la sat. Edi este născut la Timișoara, iar Bia, născută-n Drobeta Turnu Severin, mai mergea în vacanțe la bunici la sat în județul Mehedinți.
„Facem ce putem și când putem. Noi aici ne-am mutat să ne și bucurăm, să ne simțim bine, nu vrem să simțim presiune sau stres pentru că «trebuie» făcută o treabă sau alta. Încercăm să ne ținem de acest principiu.”
Satul românesc e complex, comparativ cu imaginea sa idilică de pe Instagram. Noi încercăm să surprindem asta, culegând (po)vești despre oameni cu inițiativă, activități din turism, educația în mediul rural, migrație, producători și produse locale, evenimente de la sat și altele.
Avem în lucru un material despre Cămara din Totești, Hunedoara, plus un reportaj despre apicultură în comuna Bârnova din Iași.
Dacă ți se pare util ce facem, un abonament sau o donație ne ajută să planificăm următoarea deplasare.
Pssst! Uite o altă poveste din seria Mutat la sat, cu Teodora Irimia, care a ales să lase Iașul în urmă pentru a se muta la Dobrovăț.