Fotografii colaj de Ionuț Teoderașcu

Satul românesc, celebrat la Festivalul Suflet de România de la Săvârșin

Este al patrulea an consecutiv în care Profi organizează Festivalul Suflet de România, pe Domeniul Regal Săvârșin, care reconstruiește lumea satului de altădată. Ne-am întâlnit cu producători locali, artizani, meșteșugari și artiști din toată țara. La această ediție sunt prezenți peste 100 de expozanți.

Fotografii de Ionuț Teoderașcu

Am cules pentru tine cinci (po)vești de la sat de la festival Săvârșin, cu artizani și producători locali.

Nicolae Muntean, pictor și sculptor

Și-a pus credința și sufletul în tot ceea ce pictează și este autodidact.

„Mă uit la unele lucrări după ce sunt gata și mă minunez: «Oare eu le-am făcut?».

Dacă ai școală, academie de artă, știi ce repere să ai, dar dacă nu, te duci prin ceea ce iubești. Eu mă bucur mai ales când cineva zice că-i frumos.”

În anii ’60, când era doar un copil, Nicolae Muntean făcea personaje la gazeta de perete. Își amintește că au venit câteva persoane de la centrul pionierilor din Sebeș și că i-au testat pe copii la muzică și la desen, iar lui i-au spus că poate urma niște cursuri ca să își dezvolte talentul. Familia nu a putut să-l susțină în acest sens, însă spune că „în mine a rămas gândul ăla că totuși trebuie să fac ceva”.

În anul 1975, având concediu de la fabrica în care lucra a dat câteva probe la Cluj, la sculptură. Profesorilor le-a plăcut de el, dar „eu lucram ca tehnician la fabrică, la Cugir, și nu puteam să las un salariu bun.” Mărturisește că a renunțat atunci la sculptura, dar „microbul” a rămas în el. Noi i-am zis că ar fi mai potrivit să-l numim „har”.

A început mai serios cu pictura în preajma Revoluției, cu icoane pe sticlă. Pe vremea aceea, însă, nu era permis să faci expoziții și nici nu erai apreciat pentru meseria de iconar, conform pictorului.

Cine duce tradiția mai departe?

„Astăzi chiar am reușit, și este o minune pentru mine, pe fiul meu să-l aduc aici și să-l îmbrac în port popular, iar cu nepoții am făcut ateliere aici ca să arătăm publicului. Cred că azi am făcut bazele unei familii de iconari, de trei generații.”

Tabloul de jos ilustrează casa unui bătrân clopotar dintr-un sat de munte de lângă Aiud. Văzându-i casa, a fotografiat-o și apoi a pictat-o. A adus tabloul la festival, poate îl cumpără cineva, însă pictorul spune că parcă îi e greu să-l dea.

Dinu Perva, meșteșugar

Dinu Perva este din Ineu, Arad și împletește nuiele de răchită și alte fibre lemnoase, încă din anul 1986.

A lucrat la o fabrică unde se făceau coșuri de nuiele, însă acolo a învățat doar regulile de bază, apoi și-a perfecționat stilul împletind constant. Face, printre altele, sticle împletite, tăvițe, coșuri, veioze, suporturi de flori și obiecte de mobilier.

Ține ateliere de împletit nuiele și merge în școli ca să le arate meșteșugul. Apreciază că micuții sunt receptivi și le place să învețe.

Dinu Perva spune că împletitul nu durează decât vreo 2-3 ore la un obiect. Pregătirea materialelor este procesul îndelungat — răchita verde sau uscată se fierbe, apoi se decojește fie manual, fie cu o unealtă, se usucă și se sortează pe grosime și pe lungime.

„Înainte de pandemie, dacă mergeam la un târg și făceam demonstrații, lumea se uita ciudat. Acum am observat că toți vor să pună mâna. Oamenii sunt mai curioși și vor să participe.”

Pe vremuri se găsea răchită din belșug, ocoalele silvice o cultivau, la CAP-uri tot la fel. „Acum nu mai cultivă nimeni, le aduc tocmai de la Focșani și probabil în viitor va deveni o provocare.” În acest sens, Dinu a plantat propria răchită acasă, dar din cauza secetei de anul trecut, este nevoit să o replanteze.

Victor Cimil, apicultor

Are o fermă apicolă certificată ecologic în comuna arădeană Buteni. Are grijă de 200 de colonii de albine cu care practică apicultura pastorală și face acest lucru de când se știe.

„M-am născut în acest domeniu. Când eram mic, în perioada de vară stăteam într-o ladă de stup, lângă tatăl meu, care era tot apicultor”.

Ai observat fagurele cu forma României din spate? Victor Cimil a făcut această ramă pentru stup ce înfățișează conturul țării, a pus-o într-un stup de elită și albinele au clădit fagurele.

Ca să poată avea o producție diversă, separă stupii și face apicultură pastorală intensă în diferite locuri.

„Cel mai mare efort e să transport stupii în locații izolate. Spre locația din zona alpină am 20 de km de drum forestier, numai cu a-ntâia și a doua conduc. Alergăm practic dintr-o stupină în alta tot sezonul pentru recoltat și îngrijit.”

Face mai multe tipuri de miere, polenuri, tincturi și faguri cu miere. Este pentru prima dată la festival Săvârșin, iar produsele sale pot fi cumpărate direct la telefon și livrate în toată țara.

Lucrează împreună cu soția, cu fiul — când are timp liber — și cu un frate.

„Dormim foarte puțin și cu greu menținem activitatea. Anul trecut a fost cel mai dificil an, cu cea mai puțină miere, asta pot să spun”.

Cooperativa Agricolă Serele Super

În județul Timiș, la Biled, Silvia Răileanu și familia sa au cele mai moderne sere din România. Au început afacerea în 2017, aducând tehnologie modernă în cultivarea roșiilor.

„Le-am zis roșii cu gust de roșii, fiindcă noi am căutat o nișă, iar aceasta era gustul. Având în vedere importurile din Turcia și Spania care domină piața, noi am mizat pe gust. Asta ne ajută, alături de zona în care ne desfășurăm activitatea și de tehnologia modernă.

Ce înseamnă tehnologie modernă?

Serele de roșii sunt semi-închise și fac economie de energie termică de 40%, poluând puțin spre deloc. Tot dioxidul de carbon îl redirecționează în seră să hrănească plantele. „Creștem ecologic, nu avem deșeuri, iar resturile de plante merg la compost pentru îngrășământ.”

Vând foarte bine în județul Timiș, unde deja îi cunosc oamenii. Au exclusivitate în România pe soiurile de roșii pe care le produc, care sunt și soiuri premium.

paboland

Bogdan Paliuc și familia sa cultivă pe un hectar de pământ peste 3 000 de butași de trandafir de Damasc.

La Liveni, în județul Botoșani, are atât plantația, cât și unitatea de procesare. Din petalele trandafirilor produc apă de trandafir, dulceață, sirop, șerbet, oțet, ceai și chiar trandafiri murați.

La bază, Bogdan e inginer biotehnologic și specialist în siguranța alimentară.

„Am pornit cu această afacere de familie fiindcă am vrut să facem un lucru bun, dintr-o pasiune, într-un domeniu pe care îl stăpânesc foarte bine”.

Să procesezi trandafiri, ne spune Bogdan, e o muncă manuală, care necesită atenție delicată. Trandafirii se culeg dimineața devreme, apoi ajung în unitatea de procesare: „dacă vrem ceai, le uscăm, dacă vrem apă de trandafir, le distilăm”.

Inflorescența la trandafir durează în jur de o lună, de aceea se ocupă și de procesarea unor legume. Fac zacuscă, de exemplu, iar un produs aparte este dulceața de usturoi de Copălău.


La festival Săvârșin, Suflet de România, startul oficial s-a dat după un tur al micilor producători și al artizanilor realizat de Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei României, însoțită de Alteța Sa Regală Radu, Principele Consort al României, numeroase oficialități, autorități centrale și locale și de reprezentanți Profi.

Un alt proiect al Profi România pe care îl susținem este Via Profi. Citește aici câteva dintre poveștile culese de pe acest drum al artizanilor.