Nu pare să fie o vreme potrivită pentru o discuție despre grădinărit — astăzi, 9 aprilie, când încep acest text, a nins în prima parte a zilei, la amiază a plouat, iar la apus, telefonul îmi arată 5 grade, dar, în realitate, e mai frig. Cu toate acestea, e primăvară și avem deja planurile gata pentru grădina de la țară.
Ne-am mutat la sat în decembrie 2024, iar mutarea ne-a luat și pe noi prin surprindere, căci o nouă sesiune de împachetat/despachetat era programată peste câțiva ani, undeva în viitorul îndepărtat, nu abia după nici un an de la ultima mutare. Asta pentru că, atunci când te muți printre orele libere de la muncă, nu-i chiar atât de distractiv. Dar am primit oportunitățile cu brațele deschise, mai ales că era vorba despre sat și despre o curte a noastră.
Terenul din jurul casei nu este mare, nu-i precum cel de la casele în care am copilărit, dar (1) casă, (2) teren mare și (3) aproape de oraș sunt trei elemente pe care cu greu (sau cu mulți bani) le nimerești. Dar pentru cât consumăm noi doi în această perioadă, am zis că-i suficient. Și ca să-mi dovedesc că perspectiva contează, deseori îmi amintesc de un dialog din noiembrie, anul trecut:
În lunile de iarnă nu am făcut mare lucru în grădina de la țară, doar o priveam de pe geam și, în zilele mai însorite, de pe terasă. Ne-am tot simțit ca la dietă; pofteam, dar din cauza vremii nu puteam să ne băgăm mâinile în pământ. Și când scapi la ce-i interzis, iei prea mult și riști să-ți vină rău. Așa am pățit și noi.
Când s-a făcut mai cald, am zis că „gata-i, îi dăm drumul”. După ce am comparat greble, hârlețuri și sape în Dedeman, am trecut la pământ. Pe alocuri, grădină părea în vale, terenul era fad și pe alocuri prea bătătorit după șantier, așa că am cumpărat o mașină de pământ. Fix așa a fost, am dat 600 de lei pe „o mașină de pământ”, neștiind exact cât pământ va fi.
A venit camionu’ cu pământ în ziua în care am și sunat, adică vineri, 14 martie. A răsturnat tot pământul în fața casei, urmând ca de acolo să-l împrăștiem cu roaba prin curte. Duminică se anunța ploaie, iar sâmbătă urma să plecăm la Galați, așa că vineri am cărat până ne-a venit rău, iar pe la 23:00 părea că abia am umblat la ditamai mormanul de pământ…
L-am acoperit cu o improvizație din saci de gunoi, iar sâmbătă cu „au” și „au” am plecat la Galați. Duminică a plouat, promisiune îndeplinită. Am fost nevoiți să așteptăm câteva zile și abia de pe 20 martie am mai dus câteva roabe în grădină. În fine, povestea s-a terminat pe 22 martie, după opt zile.
Am filmat tot procesul și am pus un video pe Instagram. Cred că aș adăuga să fii foarte precaut când lucrezi cu acele profile din lemn, adică pe românește să nu-ți dai un lemn în buză în timp ce-l miști dintr-o parte în alta, cum am făcut eu. (N-a fost, din fericire, ca aici). În rest, e foarte ușor, mai ales dacă ai și unelte. Eu am luat un fierăstrău pendular (sau șoricel, cum îi ziceam noi) la vreo 150 de lei, de la Brico Depot, dar nu se descurcă prea bine cu lemnul dur. Bormașina am primit-o cadou de la fratele meu. (Mulțumesc!)
Până să vină a doua iarnă, Nico a plantat mai multe flori în grădina de la țară, iar în bucătărie avem un raft cu răsaduri care îmbrățișează o lampă. O las pe ea să ne povestească mai multe (a avut o aventură interesantă cu lalelele).
Eu am mai plantat un trandafir primit cadou de la prietenii noștri Silvia și Gabi, un liliac care pare foarte mic și sincer nu-mi dau seama cum va ajunge el la un metru și jumătate, cum zice pe ambalaj, dar vom vedea. Eu îi ofer tot sprijinul și ajutorul. Și tot lângă trandafir am mai pus un alt liliac, dar nu cred că s-a prins sau o fi frigul de vină, frunzele lui sunt pleoștite, probabil e foarte meteo-sensibil, așa ca mine.
Elanul ne-a fost tăiat de valul recent de frig. Când am văzut căpșunii plini de zăpadă, mi-am amintit de gluma ‘ceea care circulă pe internet. Câțiva bulbi de lalele vorbesc între ei, unul spune: știți ce, eu simt căldura, zic că ar trebui să ieșim la suprafață, să înflorim! Așa că toate ies afară, unde, ce să vezi, e frig, ger, vânt puternic. Zgribulite, toate se uită spre laleaua cu ideea și îi spun: proasta satului! Sărăcuțele!