Când am trimis o fotografie cu grădina, la finalul lunii aprilie, pe grupul de familie, mama și tata nu doar că s-au amuzat copios, dar au și reacționat fiecare: „voi nu ați săpat înainte să puneți benzile de picurare?” și „iarba ce o aveți acum printre furtunuri o lăsați să țină umbră la plante?”.
N-am arat nici în toamnă, nici în primăvară, fiindcă am aflat că solul are structură, are rețele întregi de fungi și micro organisme care țin solul viu, iar prin arat nu facem decât să distrugem aceste conexiuni.
Am smuls buruienile mari, după ploi le-am smuls și pe cele mai mici, am mai dat și cu sapa pe cărări, iar pentru a pune răsadurile, am făcut gaură, am pus planta, am adăugat vermicompost și gata! Da, buruienile sunt parte din peisaj și le acceptăm: am descoperit anul acesta că avem în curte trei-frați-pătați (panseluță sălbatică), rostopască și barba caprei. Pe unde am considerat că pot sta fără să îngrădească legumele, le-am lăsat să crească și ele. Asta nu înseamnă că am lăsat „în floare” curnuții, pălămida, ștevia sau pirul.
Ce-am plantat anul acesta
La fel ca anul trecut, cultura de legume se împarte în liga internațională și cea națională. Am primit răsad din Spania, de la părinții mei (Nico):
roșii cherry care au fructul mare – cherry, cherry, da’ să fie mari, nu?
ceapă Fuentes de Ebro – nu e iute și se mănâncă în sezon, nu poate fi păstrată peste iarnă;
ardei: de Padron (un soi de ardei din Padrón, nord-vestul Spaniei) și piquillos (o altă bijuterie a gastronomiei iberice).
În pachet am mai avut și răsad de praz, câteva salate, semințe de rucola și semințe de flori de hârtie.
Pentru liga cealaltă de răsad, am comandat de la Ferma Ursu din Bogdănița, județul Vaslui: ardei gras, ardei gogoșar și ardei capia, castraveți și vinete.
Au avut un start greoi din cauza schimbărilor de temperatură. Ultimii plantați au fost castraveții, pe care i-am ținut pe tușă în mod intenționat, fiindcă se anunțau 6 grade noaptea la mijloc de mai. Îi copilim aproape zilnic, ca să își facă întâi rădăcini solide și îi ajutăm să crească cu un suport special, făcut de noi.
La capitolul flori, în acest moment avem înfloriți irișii și ceapa ornamentală. Se pregătesc intens să vadă soarele și gălbenelele, care au răsărit din sămânța căzută pe sol anul trecut. Am mai semănat bulbi de gladiole, cosmos, limba mielului, crăițe și cârciumărese. Au ieșit singure ochiul boului și floarea-soarelui.
Căpșunile și-au creat o veritabilă junglă în patul lor înălțat. Primii care au început să se înfrupte din roade nu suntem noi, ci niște melcișori fără cochilie. Am zis să le facem cinste cu o bere, așa că am pus câteva capace la nivelul solului, în care am pus bere și sperăm ca asta să mai diminueze din competiția pentru fructe.
Planuri pentru anul acesta
Una dintre dorințele de anul acesta, pe care am și anulat-o, a fost să lăsăm mixul de gazon și trifoi să crească. Doar că plantele au luat mult prea în serios această încurajare. Trifoiul pitic nu mai era pitic și nici nu mai înflorea, pentru că se tot lua la trântă cu gazonul, pentru lumină. Ideea de la care am pornit, și pe care am regăsit-o într-un newsletter de la , e că iarba înaltă poate reține particule fine de praf, care altfel ajung în plămânii noștri.
Din păcate, însă, iarba mare a început să strângă umiditate și nenumărați melci, fără diferențe, cu cochilie sau fără. Încercăm acum să ținem cât mai scurt. Pe fâșia de nord a terenului am semănat iarbă de luncă, o să vedem dacă va înflori. Tot așa, însă, trebuie să ținem un ochi pe cât de umed se face, câți rugi evadează de pe terenul vecin și câți scaieți vor și ei să se camufleze printre firele de trifoi. Am zis că punem pe pauză acest experiment, pentru că suprafața terenului nu ne permite.
Sperăm să avem rod frumos anul acesta și să punem pe masă o varietate de legume crescute cu mânuțele noastre, organic, doar cu apă, soare și îngrășământ natural.
Pentru noi grădinăritul a fost departe de a fi o plăcere. Ne-am „plâns” de multe ori pe internet că ai noștri acasă ne luau cu ei în grădină și ne puneau la treabă. Prășeam păpușoii, udam roșiile — scoteam apă din fântână, nu ca acum, când programăm în ce interval să curgă apa de la robinet — culegeam păstăi sau adunam mușețel. Însă, după ce am locuit câțiva ani la oraș, atât la Iași, dar mai ales la Londra, unde în spatele casei era un covor care imita gazonul și terenul nu era folosit în niciun fel, ne-am schimbat perspectiva.
La oraș, trebuia să cumpărăm legumele pe care cu câțiva ani în urmă le culegeam din grădina proprie. Plus că roșiile și ardeii nu mai aveau gust.
Avem șase ani de când ne-am întors din Anglia și de atunci am avut în fiecare an grădină, deși patru ani am locuit tot la oraș. Ne-am deplasat câte două ore jumătate până la ea, în județul Galați, ca să avem roade crescute de noi. Ne-am confruntat cu tot felul de situații: cu dăunători, cu lipsa apei, cu boli, cu vreme nefavorabilă. Ne-am apucat la un moment dat de stropit cu soluții bio, am stropit cu lapte și zahăr, cu oțet și detergent, acum însă ne-am relaxat, am renunțat și ne orientăm către variante cât mai naturale sau lăsăm natura să se întâmple pur și simplu.
Cu toate astea, nu ne descurajează să nu încercăm în fiecare primăvară, să vedem ce putem culege de pe urmele muncii noastre și ale naturii. Da, ne îngrijorează când se anunță unu-două coduri portocalii de vreme severă. O ploaie de vară poate fi fatală, mai ales dacă vine la pachet cu grindină, dar nu putem face nimic să împiedicăm natura să se exprime, chiar dacă nu suntem pe aceeași lungime de undă — mai ales în contextul schimbării de climat. Simțim o satisfacție aparte când punem pe masă o roșie crescută de noi și, în plus, fiecare moment petrecut în grădină ne face mai bine și ne conectează cu natura.
Ți-am rezervat un loc la evenimentul New Agro, conferința care va reuni pe 3 iunie, la Terra Events Hall din București, antreprenori și experți în agricultură cu scopul de a împărtăși și globaliza cunoștințele despre tendințele și evoluțiile recente și tehnicile inovatoare din industrie. Participanții sunt așteptați de la ora 9:30, iar ora de începere a conferinței este 10:00. Despre program, vorbitori și înregistrare, informații sunt aici.
Pentru înregistrarea gratuită introduceți codul de discount 100% delasat în formularul de la adresa https://newagro.ro/inscriere/.
Cel mai ursit a început de ieri atelierele de ciupercărit prin pădure și este în turneu prin țară. Aici găsești detalii legate de evenimente. „Te aștept cu drag într-o aventură-curs ca să te-nvăț cum fac eu să găsesc, identific, păstrez, protejez și consum responsabil și în siguranță de ani buni de zile minunile astea ale naturii fără să mor nici măcar o dată!”
Satul românesc e complex, comparativ cu imaginea sa idilică de pe platforme (mai ales de când a explodat AI). Noi încercăm să surprindem asta, culegând (po)vești despre oameni cu inițiativă, activități din turism, educația în mediul rural, migrație, producători artizani și produse locale, evenimente de la sat și altele.
Dacă ți se pare util ce facem, un abonament sau o donație ne ajută să planificăm următoarea deplasare.
Acest weekend îl petrecem în Dobrogea. Ieri, sâmbătă, am participat la un tur ghidat prin orașul Tulcea și spre seară am mers la Festivalul Scrumbii de Rusalii de la Muzeul Satului Pescăresc. Am descoperit (po)vești noi, ne-am întâlnit cu Raluca și Dorin care călătoresc prin România într-un van (@amplecat.van) și am dansat împreună pe muzica Mădălinei Pavăl Orchestra. Dar povestim despre toate acestea mai pe larg într-o ediție viitoare a newsletterului nostru.
Materialul a apărut prima dată în newsletterul De la sat, pe 31 mai 2026. De la sat este un proiect editorial independent. Dacă îți este de folos ce facem, ne poți susține cu o donație.