De la stupina tatei la pomicultorii din China care polenizează manual. Ce se întâmplă cu albinele noastre? Pe 20 mai celebrăm Ziua Mondială a Albinelor.
Cu o seară înainte de 9 martie, mama cernea făina și făcea coca pentru mucenici, o punea la dospit și modela aluatul sub formă de 8. Avea grijă cu câteva zile mai devreme să aducă din magazie nuci și să le spargem. Le usca apoi pe sobă și le măcina. Mai lipsea doar mierea. Cumpăram câte un borcan de miere de la nea Dan. Stătea în capătul satului, dincolo de calea ferată și rămânea în sarcina tatei să se ducă cu bicicleta sau cu mașina până acolo ca să ia mierea.
Câțiva ani mai târziu, când nu mai aveam cal și nici vacă, ai mei au vrut să crească albine. Părinții mei și-au făcut propria stupină, tata a învățat câteva din regulile apiculturii tot cu nea Dan, și-a cumpărat câteva reviste, se informa de pe forumuri de pe internet când întâmpina obstacole și mergea la târguri de apicultură. Ni se oferea, mie și surorii mele, șansa de a face voluntariat. Plata în miere și faguri. Nimic de reproșat.
Îmi place mierea, mi-e greu să aleg între cea de salcâm și cea de tei la nivel de gust, iar la culoare îmi place cea de rapiță, care arată ca o untură după câteva săptămâni. Cu toate că asociem albinele cu mierea, cea mai importantă activitate a albinelor este polenizarea. Conform specialiștilor, fără munca albinelor este dificil să menținem un echilibru în ceea ce privește alimentația la nivel global. Cu toate astea, agricultura pare să fie întocmai elementul care amenință viața albinelor.
E un cerc vicios, știu. Din discuțiile purtate cu apicultorii, insecticidele cu care se stropește în agricultura convențională conțin neonicotinoide, o toxină care atacă sistemul nervos al plantei. Și chiar dacă nu se stropește, multe dintre semințele de pe piață sunt deja tratate cu neonicotinoide, pentru a înlesni eforturile fermierilor în lupta cu dăunătorii. Din sămânță, această neuro-toxină este capabilă să se extindă atât în tulpină, frunze, cât și în nectarul florilor.
Citește și Apicultură cu sacrificii.
Pesticidele care afectează albinele se folosesc cel mai ales în culturile de rapiță, porumb și floarea-soarelui. Încă un lucru: deși poartă numele de „pesticide bio” și sunt etichetate a fi prietenoase cu albinele, fermierii ar trebui să urmeze cu strictețe câteva aspecte:
- momentul aplicării tratamentului, în perioada de inactivitate a insectelor
- respectarea dozei
- evitarea perioadei de înflorire, când albinele sunt la cules, foarte active.
Pe parcursul activității noastre cu stupi, care s-a întins pe câțiva ani buni, am învățat o mulțime de lucruri legate de albine. În primul rând, într-un stup (familie, colonie) pot trăi între 20.000 și 80.000 de albine, iarna se poate întâmpla ca numărul lor să scadă. O colonie este formată din trei tipuri de albine: albinele lucrătoare, trântorii și matca — regina stupului.
De fiecare dată când mergeam în stupină, trebuia să ne pregătim afumătoarea în care aprindeam lemn putred de plop. Îl găseam pe la marginea drumului sau a pădurilor, de la copacii bătrâni sau tăiați. Făcea un fum perfect, care mocnea lent și cu care ne făceam loc printre albine, strângeam iute din burduful afumătorii și albinele se dădeau la o parte.
În zilele cu cer noros, apar cei mai de temut dușmani ai albinelor. Prigoriile. Sunt niște păsări de care nu mai auzisem până să avem familii de albine. Dar am învățat să le recunoaștem după triluri și după penajul colorat. Aruncam o privire în vie în acele zile și vedeam cum în nucul cel bătrân de pe hotarul grădinilor, chiar aproape de stupină, se așezau și așteptau să se înfrupte cu insecte.
Cea mai fascinantă, dar obositoare activitate mi se părea extragerea mierii.
Erau câteva zile în sezon (la salcâm, la tei, la floarea-soarelui) când eram ocupați numai cu lucrul acesta. Tata venea de la serviciu, mânca repede și apoi eram toți adunați lângă stupi și lângă centrifugă. Totul lua timp, însă, nu putea grăbi familiile de albine. Era cea mai satisfăcătoare experiență, rezultatul unei munci de echipă, a apicultorului cu albinele. Mâncam miere, gustam din fagure proaspăt, strângeam propolis. Dar nu uit și cum se simțea clocotul acelor zile într-un combinezon de plastic, completat de o mască care îți permitea doar să bei apă. Era foarte cald, însă altfel nu se întâmpla extragerea mierii.
Deși am încetat activitatea aceasta, voi rămâne mereu atașată atât de acele amintiri, cât și de tot ce înseamnă albina. Mă gândesc acum și râd în sinea mea la momentele când tratam cu sora mea care dintre noi îl însoțea pe tata în stupină, fiindcă făceam cu rândul sau cum ne lăsau ai noștri să vopsim stupii și să punem simboluri pe ei.
În această perioadă citesc cartea„Jungla din grădină”, de Dave Goulson, e o recomandare pe care am primit-o de la Teodora Irimia, care are micro ferma de flori din Dobrovăț și care crește flori în sistem regenerativ. Goulson notează că „în unele zone din sud-vestul Chinei, pomicultorii își polenizează manual merii și perii, pentru că utilizarea exagerată a pesticidelor aproape că a exterminat toate speciile de albine”. Vom găsi în curând la magazine albine-roboței pe care să-i trimitem la polenizat prin grădini și pe câmpuri?
🐝 Nu primești întâmplător acest newsletter, în câteva zile vom marca Ziua Mondială a Albinelor. Evenimentul se celebrează în fiecare an, pe 20 mai, pentru a atrage atenția asupra importanței protejării albinelor. În plus, se dorește conștientizarea faptului că fertilizarea și productivitatea în agricultură se bazează pe activitatea albinelor și a altor insecte polenizatoare.
Zilele trecute am trimis scrisori către abonații plătitori De la sat, care aleg să ne susțină pe Substack sau pe Buy Me a Coffee.
Satul românesc e complex, comparativ cu imaginea sa idilică de pe rețele. Noi încercăm să surprindem asta, culegând (po)vești despre oameni cu inițiativă, activități din turism, educația în mediul rural, migrație, producători artizani și produse locale, evenimente de la sat și altele.
Dacă ți se pare util ce facem, un abonament sau o donație ne ajută să planificăm următoarea deplasare.
UNDE NE VEDEM
La finalul lunii vom fi în județul Tulcea. Participăm la festivalul Scrumbii de Rusalii. Evenimentul mizează pe tradiții pescărești, gastronomie locală, vinuri dobrogene, muzică live și ateliere pentru toate vârstele, într-un cadru relaxat, la porțile Deltei Dunării.