Răspundem unei întrebări pe care am primit-o de multe ori, de când ne-am mutat la sat. De ce am ales o casă nouă și nu o casă bătrânească.
Am în telefon o sumedenie de fotografii cu case bătrânești, de prin toată țara, dar și din străinătate. Trec pe lângă ele și mă macină curiozitatea: cum arată în interior, cine a locuit sau cine locuiește acolo, când și cu ce eforturi o fi fost ridicată.
M-am fotografiat eu însămi cu multe case-muzeu la care am ajuns și am o afinitate pentru muzeele satului. De altfel, am și scris un text aici despre muzee ale satului situate în orașe ale României. M-am dus la Muzeul Satului din București, special ca să văd o casă din Rădești, județul Galați. Și-am găsit-o.
Gospodăria a fost construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea și are o bucătărie cu chiler și un coșar de porumb. Tehnica de construcție e tipică sudului Moldovei: pereți din furci de salcâm, înfipte în pământ, pe care se clădesc vălătuci (amestec de lut cu paie). Casa a aparținut familiei Porumb, care se ocupa cu creșterea de oi. Figura reprezentativă a familiei a fost Toma Porumb, cel care, alături de soția sa, Jenița, a cununat peste 50 de perechi și a botezat peste 70 de prunci. Gospodăria a fost donată muzeului în 2008, iar inaugurarea a fost în 2015.
Încă mai am pe listă să văd o locuință din Măstăcani, comuna gălățeană în care am rădăcinile, expusă la Muzeul Satului de la Gârboavele (lângă orașul Galați). E un muzeu mic la care n-am ajuns până acum, unde sunt expuse trei gospodării tradiționale din zona Galațiului — Corod, Măstăcani, Cavadinești, plus o gospodărie din raionul Cahul, Republica Moldova.
Am ales să-mi dedic o parte din timpul meu proiectului Muzee de la sat în ultimii trei ani și asta mi-a oferit șansa de a cutreiera câteva regiuni.
Am pășit în muzee de tip complex cum este Muzeul Golești din județul Argeș sau Muzeul Satului Bucovinean, am pășit în case de scriitori (Nicolae Labiș, Vasile Voiculescu, Ady Endre, Hortensia Papadat Bengescu) de mari muzicieni (George Enescu, Ionel Perlea), de politicieni (Costache Negri, Vasile Lucaciu, George Pop de Băsești), în case pe care proprietarii lor au vrut să le amenajeze astfel încât să țină timpul în loc și să le arate vizitatorilor cum au fost cândva locuințele (Gospodăria Tradițională Vatra cu Dor, Muzeul de Etnografie Tazlău, Casa Țărănească Andrid).
Casa bătrânească din Complexul Memorial Ady Endre din Satu Mare.
Muzeul de Etnografie Tazlău
În deplasările prin țară m-am „teleportat” și m-am vizualizat trăind și la conacul lui Ady Endre din Satu Mare, și stând pitită undeva în sufrageria lui Enescu, atunci când ar fi aruncat vioara de jucărie în flăcările din sobă, și în locuința-atelier a gravorului Gabriel Popescu din Gura Vulcănii, județul Dâmbovița. M-am imaginat trăind vremurile comuniste la Muzeul Colectivizării din Tămășeni, județul Neamț, dar și pe cele din vremea Imperiului Austro-Ungar, în curtea căsuței bucovinene cu prispă de lemn și șindrilă din fostul sat Stupca, unde a locuit compozitorul Ciprian Porumbescu.
Nu mi-a displăcut nici să fiu oaspete în astfel de căsuțe vechi, recondiționate și introduse în circuitul turistic: Casa Străbunicului, Valea Verde, Casa Poveste, Vatra Boierească, Cincșor Transilvania Case de Oaspeți.
Valea Verde, Cund
Mi-am lăsat câte o bucățică de suflet în fiecare căsuță sau conac. Când plec la drum cu mașina sau sunt în tren ori în autocar, admir garduri, fântâni, case, culorile lor, detaliile sculptate pe garduri sau pe case și grădinile din fața lor. În ultima deplasare am remarcat, în zona secuiască, un obicei de decorare a gardului cu brazi împodobiți (Alina, sătean al comunității noastre ne-a spus că se pun la porțile celor care au pe cineva în familie cu numele Gheorghe, sărbătorit pe 23 aprilie).
Praid, Harghita
Pe lângă asta, urmăresc cu interes de câțiva ani oameni în online care au cumpărat astfel de căsuțe, le-au refăcut, le-au îmbunătățit și chiar locuiesc în ele. Probabil ați auzit și voi de @bradetu196, @casa154.journey, @ziledeverde. Sunt câteva conturi ale căror povești le-ați văzut la Șezătoarea noastră de la sat. Îi notăm și pe @retezat83, Bianca și Eduard, care ne-au invitat la ei acasă și abia așteptăm să mergem la Râu de Mori, în Hunedoara.
No’ bun și probabil că ți-ai zis deja, păi mută-te și tu într-o casă din asta.
În decembrie 2024, ne-am mutat din Iași, după aproape 10 ani de locuit la oraș. Am locuit trei ani la Iași, aproape doi ani la Londra și alți patru ani jumătate tot la Iași. Lucrând de acasă, ne luam pauze de ecran și ne plimbam printre blocuri, pe lângă șantiere, ori la bulevard, însoțiți la tot pasul de mașini și de tramvaie. Am dat toate astea pe un sat aflat în apropierea Iașului, cu aer (mai) curat, cu pădurea aproape, cu vedere către lac, cu fântână în curte, cu liniște și loc suficient de grădinărit.
Dar nu într-o casă bătrânească.
Am ales o casă nouă pentru că energia și resursele alocate vin în cantitate redusă. Este dificil să o iei de la zero, categoric, dar și mai greu ne-ar fi fost să o luăm de la -8 de exemplu. Renovarea unei case cu o vârstă considerabilă cere mult curaj, bani, concedii petrecute în magazine de bricolaj sau păzind echipe de muncitori, psihic antrenat cu scenariile surpriză și cu cheltuieli neprevăzute, costuri ascunse (structură, instalații). Astea s-ar întâmpla după ce e acea casă bătrânească e deja a ta, că până acolo să nu cumva te mănânce vreo succesiune sau procesul în sine de vânzare-cumpărare.
Am ales să trecem pentru moment peste aceste hopuri, alegând mai degrabă confortul sporit, și ne-am găsit o casă nouă, în care ne-am putut muta aproape imediat. Ne-am dorit să ne mutăm cât mai repede de la oraș. Un alt motiv care ne-a mobilizat a fost și dorința a avea un petic de pământ care să fie aproape. În ultimii patru ani am avut grădina în județul Galați și nu reușeam să ne bucurăm pe deplin de acel loc. Ne deplasam două ore jumătate până acolo, așa că acum ne considerăm cu adevărat privilegiați că doar coborâm câteva scări și am ajuns printre plante. Pentru că lucrăm de acasă avem și oportunitatea de a petrece timp în grădină înainte de lucru, într-o pauză și după program. Ținem sub control buruienile, dăunătorii, observăm mult mai rapid și mai bine orice schimbare și avem flori proaspete în vază.
Cu toate acestea, avem în plan ca pe viitor să cumpărăm o casă bătrânească, cu arhitectură specifică locului, cu detalii care nu se mai regăsesc azi în construcțiile noi și cu mult teren împrejur. Avem în vedere și valorificarea acelui spațiu, dar probabil cel mai mare câștig va fi acela de a conserva pur și simplu imobilul. Când va veni momentul și vom fi pregătiți să ne dedicăm economiile și timpul într-o astfel de direcție, vom face acest pas.
Cert este că, da, a fost mai simplu pentru noi să avem o casă nouă, dar suntem convinși că având răbdare, resurse și pasiune pentru a renova o casă bătrânească, poate deveni ceva valoros atât pe plan personal, cât și pe plan profesional.
În încheiere, vin cu câteva vești din grădina de la sat.
Am plantat la început de mai răsadurile primite de la părinții mei din Spania, au suferit enorm din cauza vremii, ne-au vizitat între timp și afidele la tomate și ardei, am plantat a doua tură de castraveți, primită de la mama lui Ionuț, fiindcă primii nu au rezistat vântului.
Am cules primele căpșuni, am făcut omletă cu mărar din grădină, am făcut salată cu ridichi și ceapă tot din grădină și am plantat numeroase semințe de flori și bulbi de gladiole, care sperăm să ne aducă polenizatori. În ziua în care trimitem acest newsletter, deja am gustat din castraveți, din dovlecei și savurăm a doua tură de căpșuni (am plantat soiul Albion, care face roade tot sezonul cald). Am pus la uscat o tură de plante aromatice — busuioc, leuștean, oregano, mentă și salvie. Florile semănate aduc o mulțime de insecte și culoare, desigur. Am semănat cârciumărese (nemțoaice), un mix de gălbenele și multe crăițe.
Suntem nerăbdători să se facă roșiile, să coacem vinete la grătar și să mâncăm ardei din producție proprie, să punem ceapa la uscat și să culegem păstăi. Pe termen lung, suntem cu gândul la cele câteva fire de varză și broccoli pe care le-am plantat acum două săptămâni, dar și la morcovi și sfecla roșie.