7 muzee ale satului din România

Trecem în revistă câteva muzee ale satului/muzee etnografice din România pe care le-am vizitat în ultimii ani. La final, trimite-ne un mesaj și cu recomandările tale!

În primăvara anului trecut, am scris un text despre ferme pedagogice din România, aflate majoritar în mediul rural, despre locuri în care îndeosebi copiii fac cunoștință cu viața de la sat. Dar cum faci cunoștință cu viața de la țară de odinioară, fără să pleci din oraș? Vizitezi un muzeu al satului în aer liber.

Un muzeu al satului încearcă, pe cât posibil, reconstituirea unui sat de altădată, prin clădiri și prin obiecte specifice, punând accentul pe conservarea patrimoniului.

1. Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca, jud. Cluj

Acesta a fost primul muzeu în aer liber deschis în țara noastră, pe 1 iunie 1929. Până în 1940, au fost transferate pe teren o casă din Vidra, o troiță, o gospodărie din Telciu, o stână și o șură. Ba chiar, pe vremea aceea muzeul avea și restaurant, unde se serveau produse tradiționale vizitatorilor. 

După cel de-Al Doilea Război Mondial a fost restructurat și aranjat în două sectoare tematice, iar astăzi au mai rămas doar două zone principale: 

  • (1) instalații tehnice și ateliere țărănești din secolele XVIII-XX;
  • (2) gospodării țărănești din Transilvania, complet echipate, construite între secolele XVII-XX.

Cine a fost Romulus Vuia? Director al Muzeului Etnografic al Ardealului între 1926-1948, Romulus Vuia a fost cel care a redactat planul tematic al parcului etnografic. A fost și deputat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1918.

2. Muzeul Satului Maramureșean din Sighetu Marmației, jud. Maramureș

Muzeul Satului din Maramureș a fost deschis în mai 1981 și expune monumente arhitecturale din patru zone: Maramureșul Istoric, Lăpuș, Codru și Chioar.

Cea mai veche construcție a acestui muzeu este biserica din Oncești, adusă de pe Valea Izei, care are mai bine de 400 de ani vechime. În total, sunt peste 30 de locuințe și anexe realizate din lemn.

3. Complexul național Muzeal „ASTRA” din Sibiu

A fost inaugurat cu aproape 60 de ani în urmă și este astăzi cel mai mare muzeu în aer liber din România. Da, se întinde pe 96 de hectare, iar expoziția ocupă aproape jumătate. 

Casele strămutate aici sunt din mai multe zone ale țării, dar criteriul de organizare este meșteșugul. Astfel, pot fi vizitate cinci sectoare: olăritul, civilizația lemnului, viticultura și pomicultura, păstoritul și agricultura.

Pe lângă construcțiile de locuit, muzeul ASTRA deține o colecție diversă de mori. Ionuț a scris mai multe despre muzeu aici.

Știai că… din 1993, aici se desfășoară Astra Film Festival? Acesta a fost primul festival internațional de film documentar din România.

4. Muzeul Satului Vrâncean din Vânători, județul Vrancea

Pe numele său adevărat „Secția de Etnografie Petrești”, acest muzeu se află în pădurea Petrești de lângă Focșani. Sunt expuse 73 de construcții, din regiunile Moldova și Valahia, grupate în două zone: 

  • (1) gospodării cu unelte și instalații de la sat; 
  • (2) construcții de larg interes.

Pe lângă casele tradiționale, vizitatorii pot păși în hanul satului, o clădire pe două etaje, în școală și în primărie. Poți păși virtual în aceste trei, cu un simplu click aici. Anual, în luna septembrie, aici se organizează Sărbătoarea satului vrâncean, cu șezători și ateliere de olărit.

De ce sunt expuse case din două regiuni la Secția de etnografie Petrești?

Valentin Muscă, directorul Muzeului Vrancei: „Județul Vrancea a fost constituit în 1968 prin desființarea județelor Putna, din fosta provincie istorică Moldova, și Râmnicu Sărat, din fosta provincie istorică Valahia. Din cele două județe a rezultatul unul nou: Vrancea.”

5. Muzeul Satului Bănățean din Timișoara

Acest muzeu a fost deschis la inițiativa lui Ioachim Miloia, directorul Muzeului Banatului, care a participat în 1929 la deschiderea Parcului Etnografic de la Cluj-Napoca (vezi 1) și a vrut să implementeze același concept la Timișoara. Abia în 1967 succesorii săi au primit aprobarea, iar în 1971 a fost deschis publicului.

Sunt expuse construcții din județele Timiș, Arad și Caraș-Severin. De asemenea, se pare că ar fi singurul muzeul cu profil etnografic din țară care are amenajat un centru civic al satului, cu biserică, școală, primărie, casă culturală și cârciumă.

*Biserica muzeului din Timişoara a ars complet în martie 2025. A fost cel mai valoros lăcaş de lemn din Banat. Datează din anul 1746, iar în 1987 a fost demolată din satul timișean Topla.

6. Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești, jud. Argeș

Muzeul etnografic în aer liber de la Golești poartă acest nume, deoarece expoziția sa este dedicată acestor două ocupații străvechi: viticultura și pomicultura. Numeroase case și anexe gospodărești ce datează din perioada 1800-1900 au fost mutate la Golești. Pe lângă acestea, mini-satul de lângă Pitești are han, primărie, școală și biserică, alături de multe unele și instalații pentru vin.

7. Muzeul Satului Bucovinean

Ulițele satului bucovinean au fost refăcute la Suceava chiar lângă Cetatea de Scaun a lui Ștefan cel Mare. La începutul anilor ‘70 s-au depus eforturi pentru a deschide acest muzeu și s-a dorit mutarea a 11 clădiri, dar doar trei au fost reconstruite. Muzeul include case și anexe, iar printre obiective mai alese se numără biserica și clopotnița aduse din Vama, crâșma din Șaru Dornei și școala din Securiceni.

În mod cert lipsește un muzeu, nu-i așa? Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” de la București este cap de listă, în materie de obiective turistice în capitală. 

Se mai regăsește pe lista mea de dorințe Muzeul Satului din Pădurea Gârboavele, județul Galați, care găzduiește trei case tradiționale, una fiind strămutată chiar din localitatea în care am copilărit, Măstăcani. Când o fi să ajung în Oltenia, cu siguranță voi vizita și Muzeul Satului Vâlcean.