Vin dintr-o familie în care am muncit cot la cot cu părinții, în solarul cu legume sau în stupină. Ai mei au fost ghidați de dorința de a avea hrană bună pe masă, iar surplusul era pus spre vânzare. Localnici și persoane din alte sate veneau, strigau la poartă și cumpărau roșii culese de noi pe loc.
Cunosc pe-ndelete cum arată trezirile la ora 6 pentru a lucra pe răcoare în solar, cum ne toceam genunchii pe alei, smulgând iarbă și copilind. Mi-aduc aminte perfect și cum se simțea clocotul dintr-un combinezon de plastic, în zilele calde, când era vremea să tragem mierea sau doar să aruncăm un ochi în stupi.
Cu un simplu afiș prins în ținte pe gard sau din gură în gură reușeam să ne vindem mierea, castraveții și roșiile. Astăzi, însă, producătorii locali au un pic mai mult noroc. Au apărut rețelele de socializare, ideea de a ține un canal de Youtube pare să le priască multora și recent a fost lansată și Via Profi — un instrument care conectează micii producători locali (marea lor majoritate săteni) cu consumatorii.
La invitația Profi România, un brand cu rădăcini românești, am poposit la casele a opt mici producători locali din județele Dâmbovița, Sibiu și Cluj. Ne-am plimbat prin grădinile lor, am povestit despre începuturile, despre provocările și mai ales satisfacțiile de pe urma activității lor.
Crescuți la bloc în Târgoviște, adoptați de satul Priboiu
Teddy Niculescu și Theodora Robescu au 28, respectiv 27 de ani, și împreună cu familia se ocupă de Grandma’s Delights, în satul Priboiu din județul Dâmbovița. Au fondat mica lor afacere în 2018, susținuți de unchiul lui Teddy, și au astăzi în portofoliu 38 de produse: dulceață, gem, bulion, suc de roșii, zacuscă, oțet, suc de măr cu sfeclă, ulei presat la rece etc.
Cresc legume în solar, după principii de agricultură ecologică, iar din flora spontană se aprovizionează cu ghebe pentru zacuscă fie personal, fie le cumpără de la culegători. Produsele lor sunt făcute după rețete clasice, unele de la bunica, altele adaptate de ei, iar prepararea propriu-zisă este înlesnită de tehnologie. Au obținut cu fonduri europene trei utilaje: un procesator, un căpăcitor și un pasteurizator. Toate trei fac magie în atelierul celor doi tineri, dar cu siguranță cel dintâi face munca înzecit mai ușoară: pui legumele/fructele tăiate în vas, adaugi ingredientele secrete, iar în aproximativ 15-20 de minute e gata dulceața/zacusca. Această tehnologie procesează alimentele la temperatură mică, menținând atât culoarea, cât și proprietățile fiecărui ingredient.
„Cea mai mare satisfacție a unei afaceri de familie: când oamenii revin să cumpere de la noi.”
Cu rumeguș din lemn de fag și de cireș se afumă natural carnea de calitate. O știu bine și Constantin și Elena Dragomir, săteni din Sadu, județul Sibiu. Creșteau porci dintotdeauna, dar acum aproximativ 10 ani au decis să și valorifice munca de la fermă. Sunt renumiți pentru produsele de carmangerie pe care le prepară după rețete clasice, dar și după cerințele publicului. Carnea provine de la porci de Bazna — crescuți pentru grăsime — și de la Marele Alb, pentru carne. Reușesc să producă cam 200 kg pe săptămână: cotlet și ceafă afumată, salam, cârnați, slănină, jumări, carne în untură, parizer, crenvurști, șorici și altele.
Lucrează atât în zona de fermă, cât și la prelucrarea cărnii, fiindcă e dificil să găsești pe cineva dispus să lucreze: „Oamenii aici nu vor să muncească nici chiar cu 200 de lei pe zi”, spune Elena Dragomir. Fiica lor Paula îi ajută cum poate cu promovarea în mediul online, în timpul liber. Este medic ginecolog în Germania, profesie aleasă deloc întâmplător. Tatăl ei povestește cum Paula, când era micuță, „mă ajuta să scot purceii când fătau scroafele, căci avea mâna mai micuță”.
Ce faci când vrei să mănânci goji, dar nu îți permiți să le cumperi? Le cultivi singur!
Marin Constantin locuiește cu familia în satul dâmbovițean Dârza, întocmai pe strada Goji. Au început să cultive goji acum 13 ani, pentru a se hrăni cât mai curat, știind și proprietățile acestor fructe. Pe lângă cultura de goji, familia Constantin cultivă și alte plante — au un întreg solar plin cu diferite specii de plante și o plantație de trandafiri în exterior — dar prepară și dulceață, sucuri, siropuri, apă de trandafiri și oțet de mere. „Livrăm sănătate, nu cantitate, fără adaos de coloranți. Gustul se datorează în special frunzelor sau petalelor.”
Înainte de a se apuca de cultivarea plantelor și de Sănătate din Plante, Marin Constantin a lucrat în construcții. S-a informat din numeroase surse, a făcut și o facultate în domeniu, iar în pandemie și-a finalizat studiile de master, în domeniul culturilor horticole ecologice. Este ajutat în permanență de soție și de copii, cei mici fiind remunerați după fiecare activitate sau zi de muncă.
Legume de la munte
De aproape 30 de ani, Anuța și Traian Purcel cultivă legume pe un teren din apropierea casei lor, în județul Cluj. Trăiesc în satul de munte Mărișel, la aproximativ 1200 de metri altitudine, și au avut o motivație simplă: „Am vrut să facem un ban în plus pe lângă salariile noastre, având de crescut patru copii”. Ea lucrează ca educatoare, el este agent de pază la Universitatea din Cluj-Napoca, iar în timpul liber se regăsesc în gospodărie.
Au semănat morcovi, cartofi, fasole verde și alte rădăcinoase pe care le vând ca atare. Copiii vin să îi ajute mai ales în weekend, la munca pământului, dar sunt mereu conectați pe rețelele de socializare, fiindu-le sprijin părinților.
Pentru producători mici, ca familia Purcel, proiectul Via Profi e o gură de aer proaspăt și încurajare. Cei doi povestesc cu un oarecare gust amar că „morcovii aduși din altă parte se pare că-s mai buni. Noi i-am pus cu 4 lei kg, dar văzând că nu putem vinde în piață, am renunțat; ne-am făcut cunoștințe pe internet și distribuim la ușa clientului.”
Know-how italian, lapte românesc
Ion Gherman a lucrat 18 ani în industria laptelui, în nordul Italiei. S-a născut în zona Iașului, e ușor să-i recunoști accentul, dar a ales să se stabilească în centrul țării, deoarece „Sibiul este regiunea brânzeturilor, iar eu am nevoie de concurență”. Are un atelier în piața din orașul sibian Dumbrăveni, unde prelucrează zilnic 125 de litri de lapte crud. Crește șase vaci și dacă are nevoie de mai mult lapte, cumpără de la alți producători locali.
Face felurite tipuri de brânzeturi (ricotta, brânză fină, brânză maturată 20 sau 60 de zile, brânză sărată), iar pentru fiecare tip vacile sunt alimentate cu diferite cantități de furaje. De exemplu, o brânză cu piper, maturată vreme de patru luni, este creată din două jumătăți — una cu lapte răcit și una cu lapte proaspăt. Ion Gherman nu are angajați, lucrează singur atât în zona de creștere a vacilor, cât și în prelucrarea laptelui. Îi invită pe oameni să guste, le povestește drumul parcurs de lapte și modifică rețetele în funcție de feedback. Brânzeturile de Hoghilag poartă numele unei comune din apropierea Dumbrăveniului, pentru că Ion Gherman a vrut să ofere brânzei identitate.
*know-how e un termen englezesc tradus ca pricepere; expertiză în ceva; cum se face ceva
Bunătăți uscate din Munții Apuseni
Sorin și Mihaela Faur locuiesc în satul Mărgău din județul Cluj. Au început în anul 2018 o mică afacere, după ce s-au mutat din orășelul clujean Huedin. Bunătăți uscate se regăsește pe Via Profi și nu este doar numele afacerii, ci și produsul muncii lor. Deshidratează fructe, legume, flori, plante și ciuperci, oferindu-le valoare și în afara sezonului. Mihaela și Sorin îngrijesc o mică livadă, dar se bazează și pe flora spontană și pe producători locali cu plantații de dimensiuni mici.
Nu adaugă conservanți sau coloranți, deshidratarea presupunând un flux cu aer cald din care apa se evaporă. Procesul poate dura de la 8 ore până la 50, în funcție de produsele care urmează a fi deshidratate. În portofoliul lor se regăsesc amestecurile de legume, fructele uscate, condimentele, ciupercile uscate, pulberea din fructe uscate și plantele pentru infuzii.
A spus cineva „zacuscă făcută lent, la foc de lemne”?
Familia Todea din satul săsesc Prod (jud. Sibiu) creează în propria gospodărie gemuri, zacuscă, sirop și compoturi. Au început să facă astfel de produse pentru consum propriu, ca să aibă peste iarnă, iar din 2010 vând aceste delicatese artizanale. Carmen, Marcel, Martin și Marcus lucrează pământul din apropierea casei, cultivă legumele pentru zacuscă și fructele pentru dulceață și compot.
Toate sunt făcute de ei, împărțindu-și sarcinile: tatăl se ocupă de tot ce înseamnă agricultură, mama de prepararea lor, fiul cel mic este ajutor în bucătărie, iar fiul cel mare, singurul din familie cu permis de conducere, se ocupă și de livrări. Produsele se fac după rețete tradiționale, în ceaun, la foc de lemne. Zacusca, de exemplu, poate lua până la 6-7 ore. Acesta este cel mai complex produs, dar și cel mai bine vândut.
Lăsat-au Montrealul pentru o cămară la munte
Au renunțat la viața în corporație și s-au întors din Canada pentru a trăi la țară: „Am simțit că o să fim străini toată viața peste hotare. Sunt lucruri mai importante în viață: familia, prietenii și rădăcinile”. Este povestea lui Sebastian Hosu și a Elenei Atanasiu, care au înființat în 2009 o unitate de cazare. Oaspeților care se odihneau aici le ofereau produse făcute în casă, iar aceștia au cerut să și cumpere produsele, ca să se bucure de ele și acasă. Așa a apărut Cămara de la munte, o afacere dedicată siropurilor și dulceții. S-au bazat întotdeauna pe resursele locale și au prelucrat plante pe care le aveau în împrejurimi.
Procesează plante și flori din flora spontană, iar în timp au diversificat gama de produse și includ și fructe de la mici producători — caise din zonele Bihor și Arad, coacăze negre din sudul țării. Se ghidează după rețete tradiționale, dar nu ezită în a încerca și arome noi, precum dulceața de dovleac, dulceața cu coacăze, afine și mentă sau dulceața din caise cu lavandă.
De știut!
Pentru a fi listați pe Via Profi, producătorii locali pot cere înscrierea pe website, completând un formular. Ulterior, o echipă va lua legătura cu ei și le va păși pragul pentru etapa de verificare și pentru o ședință foto profesională. Astfel, pe platforma Via Profi se regăsesc, la acest moment, 10 județe cartate, iar până la finalul anului proiectul își propune să acopere 15 județe. Demersul din spate nu a fost brusc, compania Profi colaborează din anul 2017 cu Centrul Cultural Plai pentru a-i identifica pe producători.
———————————————
P.S. O dată la două săptămâni, pe grupul de facebook De la sat, întrebăm sătenii ce producători locali susțin și recomandă. Încă nu faci parte din grup? Hai acum!
• fotografii de Nicoleta Felea