De Crăciun la mine la țară nu se fac cozonaci. Se fac, însă, prăjituri felurite pentru colindători. În fiecare an, bunica făcea obligatoriu prăjitură semilună și foi cu nucă. Prăjitura semilună ne fascina, aveam impresia că bunica tăia porțiile cu o formă specială. Întotdeauna ieșeau perfecte! Târziu, spre maturitate, am aflat că de fapt le tăia cu paharul.
În cazul foilor cu nucă era o regulă, le făcea cu câteva zile înainte pentru că foile se frăgezeau în timp, cu ajutorul cremei. Ca în cazul prăjiturii semilună, credeam că era o prăjitură complexă — pentru că bunica spărgea nucile, apoi le măcina, mergea la târg să ia zahăr, iar smântâna o alegea de pe lapte cu ceva timp înainte. Acum, pentru mine este o prăjitură simplă: cumpăr nuca gata măcinată, smântâna la fel, iar zahărul e mereu în dulap.
Cel mai des bunica ne făcea plăcinte și cornuri… în rolă. Așa îi spunea ea cuptorului. Le găseam calde când ne întorceam de la săniuș. Aici ai și rețeta cornurilor, un pic adaptată la umplutură. Ea punea gem sau brânză, eu am pus cremă de ciocolată cu alune.
