Splendoarea satului transilvănean — de la cătun la destinație turistică

Acum ceva vreme am avut ocazia să trec pragul Caselor de Oaspeți Zălan. Am rămas la un ceai cu un managerul unității de cazare. Un ceai cald și o discuție despre sat, în fostul grajd al casei, ne-au dezvăluit că Prințul Charles a ajuns în Valea Zălanului prin intermediul contelui Tibor Kalnoky. Iar dragostea pentru conservarea patrimoniului cultural l-a convins pe prinț să aibă propria casă, devenită, ulterior, unitate de cazare. Așa a pus cătunul din Covasna pe harta turistică a lumii. Un veritabil influencer a devenit prințul, căci mulți britanici i-au urmat pașii: aproximativ 90% din oaspeții cazați vin din Regatul Unit (doar 5% sunt români).

Sunt genul de persoană căreia îi sclipesc ochii când vede peisaje de la țară, fotografii cu căpițe de fân sau turme de oi. Unii cresc cu așa imagini, iar alții scot bani din buzunar pentru a trăi experiențe turistice rurale. Mulți sunt curioși și vin să exploreze lumea satului. Așa s-a întâmplat și cu Prințul Charles, deși născut în opulența Palatului Buckingham, a fost fermecat de câteva comori rurale ale României.

Una dintre acestea este Valea Zălanului, un cătun de nici 150 de locuitori. Un sătuc izolat, aflat în nordul județului Covasna. Se află sub administrația comunei Malnaș, iar frumusețea peisajelor e dată și de amplasarea în Munții Baraolt. Satul a fost fondat în urmă cu 400 de ani de către familia Kalnoky, prin înființarea unei fabrici de sticlă. La început au fost șase familii. După aproximativ 200 de ani de existență a fabricii, au apărut nemulțumirile muncitorilor, care, în final, au și incendiat spațiul. Astfel, localnicii s-au reorientat către alte meșteșuguri și agricultură. Achiziția unor case de oaspeți (șapte, în acest moment) de către Prințul Charles a generat locuri de muncă și deschiderea altor unități de cazare.

Dacă e să asociez Valea Zălanului cu noțiunea de turism nu va rezulta nicidecum vreo ecuație cu turism de masă. Alegi satul acesta pentru experiențe, liniște, relaxare, deconectare totală. Când spun asta, mă refer la lipsa semnalului și a internetului (în cazul unităților de cazare). Ești „obligat” să te bucuri de ceea ce-ți oferă comunitatea, de ritmul satului. Activitatea turistică s-a conturat în sat pe fondul reabilitării caselor vechi și pe recondiționarea pieselor de mobilier de pe vremea bunicilor. Nu vei vedea vile proaspăt construite și munți de ciment, ci case scunde, construite în stil secuiesc sau cu influențe saxone.

În afară de partea de cazare, tot ceea ce se pune pe mesele localnicilor și ale oaspeților este produs local: ouă, brânză, lapte, carne, dulcețuri, zacuscă. Plantații de ceai sau cafea încă nu se cultivă în Zălan, dar le vei găsi la mic dejun, pentru energie de cutreierat ulițele satului. Indiferent de sezon, satul are un farmec aparte. Trebuie doar să-l explorezi, să-i străbați pădurile din zonă, să mergi la picnic, să mulgi vaca sau să culegi roade din grădină. Activitățile acestea te epuizează parțial. Dar ai timp, seara la culcare, să te bucuri de atmosfera de odinioară, citind cartea aceea de care zici că nu te poți apuca, când afară latră câinii. Nu uita să stingi veioza!

•

text de Nicoleta Felea
fotografii de Ionuț Teoderașcu
rubrică realizată în colaborare cu
Zig Zag prin România