Pe unul dintre pereții de la răsărit din casa a lor mei atârnă o icoană cu Sfântul Nicolae de când mă știu. Are o ramă de lemn nelăcuit și ușoare striații care îi dau un model plăcut. A devenit neoficial ocrotitorul familiei noastre, având în vedere că eu și tata îi purtăm numele. În fiecare an, în preajma zilei de 6 decembrie, mama avea grijă să facă o curățenie generală și să-și petreacă o mare parte din timp în bucătărie, pregătind bunătăți pentru noi și pentru oaspeți, care vor poposi negreșit la casa celor cu nume de sfânt.
Pe lângă ziua mea de nume, mă trezeam nerăbdătoare să văd ce-a pus Moșul în ghete; am fost copil cuminte și am primit dulciuri an de an de la Moș, iar de la o vreme am devenit chiar eu Moș Nicolae pentru cei dragi din jur. La facultate la Iași, dar și pe vremea cât am locuit în Londra, am avut grijă să ne strecurăm reciproc dulciuri, punând piatra de temelie a atmosferei de sărbători.
Trecând eu însămi prin asta, am întrebat: vine Moș Nicolae și în străinătate? Mai țin cei plecați din țară această tradiție a moșului care „scapă” și câte-un băț în ghete? Nu te sfii, până și Ion Creangă, în amintirile sale din copilărie, scrie despre „Sfântul Nicolai, un drăguț de biciușor de curele, împletit frumos”, primit ca dar de școală nouă de la Moș Fotea, utilizat de părintele învățător pentru a-i pedepsi pe copiii obraznici.
Ne-au scris oameni care se află acum în Germania, Italia, Polonia, Regatul Unit, Franța și Suedia și ne bucură să aflăm că încă mai țin tradiția lui Moș Nicolae și chiar o dau mai departe copiilor și nepoților.
O sarcină importantă a mea și a surorii mele era, pe lângă ajutorul dat mamei, să ne curățăm ghetele, pentru ca Moș Nicolae să aibă în ce pune cadourile sau nuiaua — în funcție de nivelul de cumințenie de peste an. După cum spune și Simona, mutată în nordul Italiei, „Pe 5 decembrie se lustruiau toți papucii, sperând că vom găsi cât mai multe cadouri, pentru că noi consideram mereu că am fost cuminți”.
Dar ce înseamnă a pregăti încălțămintea, mai exact?
„Ștergeam bine ghetele, le dădeam cu cremă, mă asiguram că șireturile sunt bine așezate și făceam curat uneori chiar și în holul în care îl așteptam pe Moș Nicolae.” E mărturia Gabrielei, cu origini într-un sat gălățean, care pregătește zilele acestea ghetuțele alături de fiica ei de trei ani, într-un oraș polonez; „mi-aș dori ca peste mulți ani să aibă și fetița noastră oportunitatea să povestească la fel de entuziasmată despre această tradiție”.
Cu ce umplea Moș Nicolae ghetuțele?
„Pe lângă toate bunătățile îl mai găseam și pe «Moș Nicolae», așa cum numea tata nuiaua care ținea loc de «Sper să fiți cuminți și anul ce vine!»”, spune Cristina, care locuiește de cinci ani în Scoția și la care moșul vine și acum cu multe dulciuri și o lădiță de portocale.
Livia locuiește de zece ani în Franța și zice că „Moș Nicolae nu mai vine ca înainte, căci la 25 de ani e deja «mare». Aduce acum cadouri cu eticheta în franceză. Dar când mi se face un pic prea dor de perioada copilăriei și de obiceiurile de acasă, dau o fugă la magazinul românesc pentru o pungă de pufuleți și o ciocolată rom”.
Adelina s-a mutat în Anglia și povestește cum venirea lui Moș Nicolae marca începutul sărbătorilor de iarnă. Familia ei nu a avut mereu o situație financiară bună, dar „au avut grijă ca eu să nu simt acest lucru și am primit de fiecare dată ceva cu ocazia sărbătorilor”. Acum așteaptă să aibă copii și să le poată insufla și lor „dragostea pentru sărbătorile și tradițiile românești”.
De tradiții se îngrijește și Carmen, plecată din 1990 în Germania. Obișnuia să găsească în cizmulițe, pe când era copil, ciocolată, nuci, alune, portocale sau mandarine și chiar ceva bani mărunți, pe când a mai crescut. „Și din când în când a mai fost și câte o joardă” (o nuia). Spune că Moș Nicolae nu are voie să lipsească, aducând lucruri mărunte: dulciuri, portocale, mandarine, mere etc.
Moș Nicolae se pare că avea grijă nu doar de copii. Iuliana a plecat din Gălănești, Suceava, și rememorează: „Lucrul care mă uimea cel mai mult era că în fiecare an Moșul punea și în ghetele bunicii noastre câte ceva, noi locuind în aceeași casă cu bunicii din partea tatălui. Ăsta era lucrul care mă uimea cel mai mult și mă și bucura în același timp”. Acum locuiește în sudul Franței și Moș Nicolae vine negreșit la cele trei fetițe ale sale.
De când s-a mutat în Germania, Moș Nicolae a fost reprezentat, pentru Ștefana, de către colegii români de la spitalul unde lucra la început, apoi alte persoane pe care le-a cunoscut peste hotare. „Oamenii au avut grijă să-mi strecoare dulciuri în ghete și să nu mă lase să uit tradițiile.”
Un cadou memorabil?
„M-am trezit pe 6 decembrie cu un casetofon care putea reda casete. Am sărit în sus de bucurie, pentru că de obicei îmi ascultam poveștile la un walkman amărât, moștenit de la verișori, care mereu încâlcea casetele, mi le strica. Și țin minte că un casetofon costa o cincime din salariul mamei; de multe ori treceam pe lângă chioșcul care vindea produse electronice și oftam. Primindu-l cadou, mi-am dat seama sigur că numai Moș Nicolae poate face minunile astea. Totuși, cum băga el casetofonul prin ușa cheii… asta e fizică de nivel înalt!”, povestește Cătălina, care se află de 20 de ani în Suedia.
Eu mi-amintesc că într-un an lângă ghetuțe am găsit un sac transparent care avea piese multicolore de tip lego, cu care puteam construi diverse forme. A rămas întipărit în memoria mea tocmai pentru că Moș Nicolae aducea de obicei dulciuri, nu jucării. Pentru asta îi scriam din timp lui Moș Crăciun.
Moș Nicolae, la fel ca Moș Crăciun, nu ține cont de granițe, și chiar dacă uneori aduce cadouri cu etichete în limbi străine sau vreo nuia, el ne amintește de o copilărie petrecută acasă, oriunde în lume ar fi acel acasă.
Dacă ești în căutarea unui cadou de sărbători, ce spui de „ceva de la sat”? Am pus în iarmarocul lui Badea Neaoș pachetul „de la sat” — o traistă cum alta nu-i, un print A3 care să aducă liniște-n casă și o colecție de stickere rurale. Cumpărând acest pachet, ne faci și nouă un cadou, căci parte din sumă revine către proiectul nostru. Sau poți dona direct aici. Mulțumim!
