Un trai la țară fără griji

Daniela și Marian, doi fotografi din Constanța, au renunțat la apartamentul de la etajul 8, cu vedere la mare, pentru un trai la țară. Au căutat liniște și au găsit-o la Jurilovca, în județul Tulcea.

Au de renovat o casă din 1893, dar pentru că vor să facă asta într-un mod cât mai responsabil, mai așteaptă un pic. Ca să aibă unde sta, au clădit cu mâinile lor casa în care locuiesc astăzi. Au chemat și ajutoare pentru a da viață acestui vis, iar la claca de plămădit chirpici s-au strâns o mulțime de oameni.

Sunt fondatorii proiectului Lipovenesc, care promovează tradițiile și obiceiurile comunității de ruși lipoveni din Dobrogea de Nord. Între timp, curtea lor generoasă le-a permis să găzduiască tot felul de necuvântătoare, cei mai noi membri ai familiei fiind două alpacale simpatice: Piciu și Lulu.

---

„Hai să căutăm un loc la țară unde să ne simțim bine!”

Căutările n-au fost atât de simple precum dorința. Au vrut un loc aproape de casă, de Constanța, ca să nu piardă timp pe drum, unde să se relaxeze câteva săptămâni pe an. Muntele, de exemplu, le-a cam făcut cu ochiul, dar o căsuță la Brașov nu era o idee prea grozavă. După ce s-au decis asupra zonei, au luat în calcul și bugetul, căci prețurile tot creșteau.

Nouă luni de căutări

Au găsit o casă cu teren la Slava Rusă, de aproximativ 900 mp, prin curtea căreia trecea un pârâu, era aproape de pădure și de un versant. Înainte să semneze actele de vânzare-cumpărare, au stat de vorbă cu o vecină de acolo, ca să își facă o idee despre loc. Așa au aflat că mult râvnitul deal de lângă casă, deși pitoresc, avea să țină umbră o mare parte din zi. În plus, ei fiind iubitori de soare și de căldură aveau să facă din a pune lemne pe foc o activitate de bază pentru cel puțin șase luni pe an. Practic, vestea asta i-a făcut să piardă teren. La propriu. 

S-au reorientat către zona Sarichioi – Jurilovca, dar în Sarichioi erau și puține case de vânzare, și peste bugetul propus. În ziua când urmau să pornească pe teren alături de un prieten ca să caute o casă în Jurilovca, Marian a dat și peste un nou anunț de vânzare în online.

Anunțul era fără fotografii, având doar schița de cadastru a casei, nu și-au făcut mari speranțe. Au intrat în curtea de la numărul 40, cu poartă și fronton verde. Daniela ne mărturisește că entuziasmul ei era nemărginit, însoțit de o curiozitate imensă: ce puteai găsi în casa aceea verde de la strada principală, mai ales că rămăsese neatins totul, după ce proprietarul murise cu câțiva ani în urmă. 

„Pentru noi a fost foarte important, pe lângă mobilierul vechi, faptul că această casă are o istorie. A fost clădită în 1893. Am găsit certificate de căsătorie, certificate de naștere, scrisori de la securitate, scrisori trimise din armată etc.”

Au devenit proprietarii unei case la țară în 2018, iar în 2019 primul membru al familiei care s-a bucurat de traiul la curte, pe timp de vară, a fost tatăl Danielei. El a văruit camera de la stradă a casei și holul. „Făcea plajă în curte, mergea zilnic la pescuit. A fost rai pentru el șederea aici”, spune Daniela.

În 2020, Marian și Daniela au petrecut două luni de pandemie în apartamentul din Constanța. Atât a durat până au descărcat un formular și au semnat declarațiile de deplasare către proprietatea lor, casa de vacanță de la Jurilovca. Au văruit atunci restul casei și acea vară au petrecut-o la sat, alături de prieteni care veneau în vizită.

„Am ales Jurilovca pentru comunitatea unită. În plus, satul e foarte îngrijit, toată lumea are flori în fața porții, ceea ce spune multe despre un sat. Avem canalizare, am ales să avem cabluri electrice pe sub pământ, e ca la oraș.”

De la „câteva săptămâni pe an” la „tot anul”

În 2023 s-a încheiat contractul de închiriere al apartamentului în care locuiau. Daniela a dat atunci voce gândurilor sale: „Marian, ce spui dacă ne mutăm la Jurilovca?”. Nu și-au promis că va fi pentru totdeauna, nici nu s-au lăsat intimidați de greutăți și și-au spus că dacă n-o să fie pentru ei stilul acesta de viață și nu se vor descurca, se vor muta înapoi la bloc. Locuiau într-un apartament cu vedere la mare, la etajul opt — deloc de lepădat ai spune.

Când și-au manifestat dorința că vor o casă la țară, apropiații le-au spus că o să fie foarte greu la țară, mai ales cu animalele și i-au sfătuit că n-ar trebui să se chinuie în așa fel: „O să vedeți voi!”.

„După ce am semnat actele, le-am spus direct: «Noi ne-am cumpărat casă!»”

Atât Daniela, cât și Marian au avut bunici la sat, ba chiar părinții lui Marian s-au mutat și ei tot la sat, în nordul Dobrogei. Au avut contact cu viața de la țară mai mult în copilărie, în vacanțele de vară. Marian își amintește cum veneau părinții în duminica dinainte de începutul anului școlar ca să-l ia acasă, iar el cerea să mai petreacă încă o seară, o ultimă seară, la țară. Daniela își explică că probabil asta i-a făcut să se încumete: amintirile din copilărie, animalele și faptul că nu știau absolut tot despre traiul la țară.

Casa din chirpici

Lucrările la casa veche au rămas o vreme în loc, dar Daniela și Marian au construit, pe locul unei magazii, o casă din chirpici. Are o prispă de jur-împrejur, e învelită cu un strat generos de stuf și învăluită cu lemn verde — aceeași nuanță de verde precum a casei vechi.

chirpici = material de construcție sub formă de cărămidă, făcut din lut, paie și balegă, uscat la soare. (turcă: kerpiç)

Ca să ridice această casă, în 2020 au făcut o clacă de chirpici la care aproape 100 de oameni au venit să îi ajute. Toată casa e făcută din chirpicii plămădiți în trei clăci. După ce-au fost modelați și apoi așezați, casa a fost bătută în lemn.

Arhitecta care i-a îndrumat are expertiză în clădirile de patrimoniu. A venit însoțită, la prima ei vizită, și de un inginer structurist și de un alt arhitect. Nu avusese până atunci un proiect imobiliar din chirpici, așa că au urmat vizite la Muzeul Satului, întâlniri pe Zoom și discuții cu Marian și Daniela care durau chiar și câteva ore, ca să înțeleagă de ce ar face sau de ce nu ar face anumite lucruri la noul lor proiect. 

„După tot procesul de documentare, am ales să arate așa: structură de chirpici, bătută în lemn — o replică a unei vechi cherhanale. Este așezată atipic pe teren, pentru că ele în mod normal sunt așezate pe lung, asemenea casei vechi.”

cherhana = construcție amplasată în apropierea unei ape, scopul ei fiind de a primi, sorta, depozita pește (turcă. kerhane)

Legătura cu localnicii

Relația cu sătenii a evoluat pe măsură ce oamenii au văzut că ei doi, veniți din altă parte, sunt oameni muncitori. Practic, au demonstrat și au fost acceptați.

„A fost normal ca la început să fie reticenți. Nu o să te primească nimeni în secunda doi, ca în filme: «Bună ziua, ești noul nostru vecin, am venit cu prăjitură»”.

Au interacționat cu satul chiar înainte de a se muta, căci au fotografiat la sărbători comunitatea lipovenească, la biserică. S-au apropiat de localnici, merg și ei la slujbe, iar când fac asta se îmbracă în haine tradiționale, în semn de respect.

— V-ați mai întoarce la oraș?

Marian: „Niciodată, nici în glumă!”, ne zice Marian în timp ce cară câteva roabe de lemne de pe prispa casei. „Părem așa workaholici (care exagerează cu munca) legat de gospodărie, dar nu suntem. Dacă toate sunt în siguranță, nu mă apuc să muncesc de dimineață până seară că trebuie, că așa e la țară. Dacă a crescut iarba aici, nu mă interesează, pot să dau drumu’ la capre.” Spune că a observat că bătrânii de la sat pun grădină sau cultivă pământ că așa trebuie și fiindcă altfel ar râde vecinii de ei.

Daniela: „Nu, sub nicio formă. Mergem destul de des în oraș (Constanța, 80 km). Depinde de ce treabă avem. Dar e un chin total. Nu știu cum să fiu foarte eficientă, ca să ajung cât mai repede acasă. E trafic infernal, se lucrează peste tot și orice oră de lucru la Constanța se transformă într-o zi (pierdută)”, ne povestește Daniela, în timp ce, pe prispa casei lor, servim o plăcintă cu brânză fierbinte, primită de la tatăl ei.

Gânduri după un an de trai la sat

Acum, la un an de când s-au mutat, amândoi privesc traiul la țară fără prea multă presiune. Sunt conștienți însă că va începe sezonul de muncă, ei fiind fotografi, și nu vor mai avea timp să se ocupe de atât de multe treburile prin curte sau de animale. Au găini de mai multe feluri, două capre, rațe, câini, pisici și două alpacale. Dar au de gând să delege sarcinile. „Îmi place viața la țară! Pentru noi este relaxant!”, spune Daniela. Vede muncile din gospodărie și jobul împletindu-se armonios pentru sănătatea sa mintală. După ce deretică prin grădină, se întoarce la calculator, iar după ce își obosește ochii în ecran, editând materiale, se va duce cu plăcere în curte să se-apuce de alte treburi.

Fotografii de Ionuț Teoderașcu

---

(P) Vrei să susții producătorii locali? Profi ne ajută și pune bunătăți locale pe rafturi. Ionuț Marin Ninciu, apicultor de 15 ani, ne-a spus că inițiativa îl ajută foarte mult. Afli povestea lui, dar și detalii despre proiectul marca Profi aici.

---

Recomandări din lada De la sat

• Până pe 31 martie, la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” puteți vizita expoziția „Femeia în universul satului tradițional”.
• În satul Cund, din Mureș (despre care am scris aici), Istvan Varga organizează ateliere de făcut brânză (Observator).
• Dacă ajungeți în Jurilovca, vă recomandăm să încercați preparatele pe care le servește taverna La Năvod, un local cu specific pescăresc.
• Se deschide, pe 30 martie, ora 12:00, primul Punct de Memorie Colectivă, în comuna Vad, din județul Cluj. Centrul include o expoziție de patrimoniu și memorie locală. Inițiativa este o colaborare între comunitate și Centrul Cultural Clujean. Detalii aici.