Trecem granița și vă aducem o poveste în fotografii dintr-un sat din Republica Moldova. Ludmila Țurcanu este studentă la Jurnalism, la Iași, și a realizat, pentru cursul de Fotojurnalism pe care-l predau, un fotoreportaj despre „inima satului” — magazinul sătesc cu rafturile pline, care funcționează și ca loc de socializare. Ludmila și-a petrecut o duminică întreagă la magazin și a observat cine ce cumpără, cum devine vânzătoarea un fel de psiholog și care sunt poveștile satului. (I. Teoderașcu)
Locul în care pașii satului se întâlnesc e la magazin, iar scopul oamenilor nu e nici pe departe doar cel de a face cumpărături. La sat, magazinul e locul unde veștile circulă, unde se-ntâlnește om cu om, unde vorbă cu vorbă se adună și unde vânzătoarea devine un soi de psiholog. Totul ia avânt duminica. Abia în această zi, vezi intrând pe ușa magazinului familii întregi, bunici cu nepoți, perechi de îndrăgostiți, adolescenți, tineri, bătrâni. De la mic la mare vin la magazin ca la sărbătoare, toți sunt îmbrăcați în hainele cele bune și își permit să cumpere lucruri mai bune decât în restul zilelor.
La Răspopeni, un sat din raionul Șoldănești, Republica Moldova, lucrurile nu se petrec altfel. Iar o zi de duminică mi-am petrecut-o și eu acolo printre oameni și printre rafturile pline. De dimineață până seara am observat cum oamenii vin la magazin în număr mare. Unii dintre ei stau mai mult, alții stau mai puțin, dar niciunul nu taie de pe listă mersul la magazin. Unii fac cumpărături pentru o săptămână înainte, iar alții pur și simplu își satisfac o poftă de moment. Cert e că magazinul ocupă un loc important în duminicile lor.
Intrarea în magazin. Pe ușă sunt afișe cu reclame la diferite produse sau anunțuri de interes pentru săteni. De exemplu, în fotografie, pe ușă este un anunț prin care femeile născute în anumiți ani sunt chemate la spitalul din sat pentru o examinare medicală.
Eugenia a fost mai întâi la biserică, iar la magazin s-a întâlnit cu o altă femeie din sat, Zina, care venea de la piață. Una dintre ele a cumpărat niște semințe de flori, iar cealaltă „s-a alintat” cu o înghețată. În magazin sunt mereu două scaune pe care oricine se poate așeza.
Elena are 65 de ani. E vânzătoare de la vârsta de 20 de ani, iar la acest magazin lucrează de 20 de ani. Dragostea față de numere și față de oameni au făcut-o să aleagă această meserie.
Atunci când nu sunt clienți în magazin, Elena se asigură că rafturile sunt pline și că e totul în regulă – așa face de când se știe. Duminica, în special, sucurile acidulate se numără printre cele mai bine vândute produse.
În ultima zi a săptămânii, mulți dintre localnici obișnuiesc să facă un grătar. Din acest motiv, berea, aripioarele, copănelele sau micii se vând foarte bine.
În zilele de duminică, nepoții vin de multe ori cu bunicii la magazin. Cei mici profită de ocazie și neapărat pleacă cu ceva dulce din magazin, iar frigiderul cu înghețată e unul din lucrurile care le sare mereu în ochi.
Deși e duminică, pâinea proaspătă n-are cum să lipsească de pe masă. Brutăria din Șoldănești livrează zilnic pâine și alte produse de panificație.
Imediat ce primește marfa, Elena o aranjează pe raft, iar primii cumpărători ai produselor de panificație ajung imediat.
Ion a ieșit cu întreaga familie la plimbare prin sat, iar după au venit la magazin. El și soția sa au mai stat de vorbă cu vânzătoarea, timp în care cei mici și-au ales câte o înghețată.
Deși în ultimii ani mulți oameni au început să facă majoritatea cumpărăturilor pentru o săptămână înainte, din supermarketurile din oraș, unii continuă să facă asta la magazinul din sat – fie din obișnuință, fie că n-au avut drum la oraș. Cumpără de toate: de la legume și alimente neperisabile până la șampoane sau detergenți.
Cei mici au primit niște bani de buzunar și au venit la magazin să-și ia ceva bun. Și-au cumpărat o pungă de pesmeți cu aromă de cașcaval și și-au continuat plimbarea de duminică.
Rafturile unui magazin de la sat găzduiesc într-un mod inedit tot felul de produse pe care în supermarketurile de la oraș nu prea ai șanse să le găsești.
În pauză, Elena navighează pe rețelele de socializare. Și-a cumpărat telefonul recent și încă învață să-l folosească, iar dacă are nevoie de ajutor, de obicei cere de la vreun adolescent venit să cumpere ceva.
Tejgheaua.
Cele două scaune, așteptându-și oaspeții.
Soțul Elenei a ieșit și el duminica la magazin. După ce a cumpărat o pâine și câteva gustări, a stat de vorbă cu soția sa în fața magazinului, până când primul client „i-a despărțit”.
Drumul principal al satului Răspopeni trece fix prin fața magazinului.
• text și fotografii de Ludmila Țurcanu
• editat de Ionuț Teoderașcu
Alte (po)vești din Republica Moldova de pe:
• Ӂ – Cum am aflat că vorbesc limba română? — de Vasile Ernu;
• Răsărită de Moldova — de Oxana Greadcenco;
• Vărzări — de Marina Musteață.