Lăzile cu zestre transformate în muzee

Proiectul editorial „De la sat” susține inițiativa „Muzee de la sat” la care iau parte doi dintre sătenii co-fondatori, Ionuț și Nicoleta. 30 de muzee din zona rurală a regiunii Moldova pot fi vizitate online prin intermediul tururilor virtuale 3D interactive și a altor materiale multimedia. Platforma www.muzeedelasat.ro a fost lansată pe 1 decembrie 2021 și este disponibilă în limbile română și engleză. În curând vor fi publicate și tururile virtuale ale muzeelor din regiunea Munteniei. Proiectul „Muzee de la sat” este realizat de Real-Tour RO și co-finanțat de AFCN. În fiecare lună povestim pe larg, aici, despre un muzeu.

Doi tineri din mediul rural au înființat, din proprie inițiativă, câte un muzeu în satele lor natale. Iustin și Teodora au creat, astfel, câte o capsulă a timpului, din dorința de a conserva câteva lucrușoare ale gospodăriilor de la sat. În vreme ce unii aruncă obiectele vechi, vrând să atragă modernitatea, ei le strâng și le adaugă colecțiilor muzeale pe care le-au deschis. 

Iustin Lehonschi e originar din satul Trifești, județul Neamț. Acum aproximativ 10 ani a început să adune piese din costumul popular, pentru a le folosi în jocurile de la Banda Jianului — gruparea satului — la sărbători. Nu găsea costume populare și, dându-și seama că aceste lucruri s-ar putea prăpădi cândva, a decis să strângă obiecte vechi de prin gospodării. Mergea în vizită la săteni și-i întreba dacă au obiecte de donat pentru colecția muzeală. S-a confruntat întâi cu reticența oamenilor, dar apoi a primit lucruri legate de ciobănie, de țesut sau de tâmplărie. 

Și-a amenajat o expoziție, întâi în casa părintească, într-una dintre camerele casei. Spațiul fiind prea restrâns, a cerut consiliului local un loc în care să poată expune colecția sa. Astăzi, muzeul „Colecția Etnografică Lada cu Zestre” se află în clădirea fostei școli primare a satului, în care a învățat și Iustin. 

Muzeul are două camere principale, axate pe gospodăria țăranului român și pe costumul popular. O a treia cameră, mai micuță, are desfășurate două direcții: obiecte militare din cele două războaie mondiale și obiecte bisericești referitoare la spiritualitatea românului ortodox. 

După înființarea acestei colecții, comunitatea a aflat și a fost dornică să participe cu câte puțin la acest demers, donând obiecte muzeului. 


Tot în Moldova, în satul vasluian Bălteni Deal, Teodora Panainte a transformat casa străbunicii sale în muzeu. La începutul pandemiei, nu avea unde să își desfășoare activitatea de interpretă de muzică populară, așa că ar fi vrut să publice câteva cântece în mediul online, filmate într-un mediu mai rustic. Astfel, casa străbunicii, o căsuță construită în anii ’30 a început să prindă viață ca obiectiv cultural. 

„Colțișorul meu de altădată”, așa cum a fost denumit de Teodora, a pornit de la două covoare, o icoană și războiul de țesut al străbunicii. A organizat piesele într-o colecție într-una din camere, iar cea de-a doua cameră a fost deschisă ulterior, după ce primii vizitatori și-au manifestat curiozitatea. O parte dintre obiecte au fost coborâte din pod, pe altele le-a găsit la localnici din sate vasluiene: Muntenii de Sus, Sauca, Șuletea. 

Deși în copilărie voia să trăiască modern, să locuiască la bloc, Teodora a reușit să comprime o parte din trecutul său în această casă țărănească. Muzeul are două odăi separate de o tindă, în care prosoape tradiționale, piese vestimentare și obiecte din gospodărie stau așezate la loc de cinste. Oamenii din sat nu s-au așteptat la un muzeu, părinții săi nu au fost complet de acord, căci o astfel de casă nu ar fi prins la publicul însetat de nou și de tehnologie. Cu toate astea, muzeul a fost creat chiar și cu riscul de a nu avea vizitatori, rămânând o bucățică vie din copilăria Teodorei. 

În muzeu, pe lângă multele obiecte expuse, poate fi văzută și lada de zestre a bunicii Teodorei, primită în dar de la străbunica, cu lucrurile necesare pentru a se mărita.