Se știe deja în tot satul că luna lui mărțișor e capricioasă, de până și Baba Dochia s-a primenit cu vreo nouă cojoace. Dar când timpul cald se va ivi, ai putea să te încumeți către Racoș, într-un colț al Transilvaniei, chiar pe defileul Oltului.
Racoș se află în Munții Perșani, în nord-estul județului Brașov. Sătucul este așezat paralel cu râul Olt și, în afară de vatră, acesta are și o moștenire a naturii. E un sat ușor uitat de lume sau poate doar bine ascuns, la care poți ajunge cu mașina sau cu trenul. Șoseaua principală, care se abate de la drumul Brașov-Sighișoara, șerpuiește printre casele scunde săsești, văruite în culori pastelate. Asfaltul se transformă în drum pietruit la ieșirea din satul Racoș către Complexul Geologic, un ansamblu ce cuprinde trei formațiuni geologice: vulcanul stins, Lacul de Smarald (Lacul Brazi) și Coloanele de Bazalt.
Situl e format din trei locuri care adună priviri curioase de toate vârstele. Și pe bună dreptate! Vulcanul stins (prima fotografie) pare desprins de pe Lună ori de pe planeta Roșie. Ici-colo cresc buruieni de tot felul care mai însuflețesc grămezile de zgură (cenușă întărită în urma erupției). Vulcanul are un diametru de aproximativ 400 de metri și de aici a fost exploatată zgură de-a lungul timpului, până la declararea ariei ca fiind protejată. Reziduurile vulcanului au fost folosite și la construirea unor clădiri din împrejurimi, precum Cetatea Rupea și Castelul din Racoș.
Traseul continuă către Lacul Brazi și se parcurge în aceeași liniște care domină teritoriul. Lacul de Smarald, pe numele său secund, dar cu mai multă priză la public, are o poziție ascunsă, însă îl dau de gol panourile informative din zonă. S-a format în fosta carieră Brazi, de unde se scotea bazalt, iar denumirea i se trage de la culoarea turcoaz pe care o are. După ce exploatările la carieră au încetat, căldarea gigant rămasă a permis strângerea apelor din ploi și zăpezi. Sunt călători care îndrăznesc chiar să se scalde în apele sale, care ating și 10 metri adâncime.
În partea opusă lacului se ascund coloanele de bazalt, o mână de formațiuni cu înălțimi de aproape 15 metri, care s-au format din lava răcită imediat după erupție. Spre deosebire de alți vulcani „faimoși”, cel de la Racoș scotea lava la suprafață prin scurgere, nu prin explozie.
Tot în Racoș, chiar în inima satului, există un alt loc care atrage călători — Castelul Sükösd-Bethlen, o clădire cu parfum medieval, a cărei construcție a început în 1624, pe timpul familiei Sükösd. Clădirea este înconjurată de ziduri de piatră, cu bastioane în fiecare colț al castelului. A fost o locuință nobiliară, care a ajuns ulterior în posesia familiei Bethlen, printr-o adopție în lipsă de urmași de sânge. După două secole, castelul a intrat în proprietatea comunității din Racoș, folosit drept CAP în anii vechiului regim și chiar sediu al pompierilor. A fost supus multor modificări estetice de-a lungul timpului, dar rămâne un simbol important al satului.
Racoșul e un pont bun pentru o ieșire măcar la sfârșit de săptămână. Este o zonă excelentă de drumeții, mai ales că pot fi explorate și sate din județele vecine, aflate la doar câțiva kilometri depărtare.
