M-am deprins cu ascultatul poveștilor de mică, pe vremea când serile se împleteau uneori cu amintirile adunate de bunici la horele din sat sau de părinți la balurile din căminele culturale. M-am visat și eu la un bal sătesc toată copilăria. Mă și vedeam chiuind umăr la umăr cu flăcăii sau lăsându-mă învârtită de vreun voinic din vecini. Iar acest voinic trebuia să fie neapărat un haiduc înalt, cu mustață neagră, deasă și o voce viguroasă care să scoale toți oamenii la joc, așa cum făcea Liviu Vasilică de fiecare dată când apărea la televizor sau la radio.
S-a născut în satul Plosca, din Teleorman și a început să cânte în studenție, când învăța medicina. Un haiduc după vorbă și port, vestit colecționar de costume populare teleormănene, Liviu Vasilică a fost în același timp medic pediatru și cântăreț de muzică populară. „Doctorul care cântă”, așa cum îl numea Mărioara Murărescu, a debutat chiar pe scena Tezaurului Folcloric, de pe care a fost apoi nelipsit alături de Ansamblul Teleormanul, grupul pe care l-a înființat și coordonat. Când era copil obișnuia să stea ore întregi pe prispa casei părintești și să asculte lăutarii satului. La rândul său a făcut să se audă în urechile și inimile multor generații câteva versuri cu dor de bunici:
Hai, hai cu trăsioara, până-n deal la Mărioara, Calul merge la pas, ș-apoi face popas.
Puteți să-i vedeți pe Liviu Vasilică și grupul Teleormanul interpretând piesa aici, într-o ediție a emisiunii Tezaur Folcloric.