Veseud 11, județul Sibiu

Satul ascuns din Podișul Hârtibaciului

Traversez o parcelă de fân lăsat la uscat ș-apoi mă opresc. Din locul acesta parcă pot lua satul sibian Veseud într-o îmbrățișare. Sunt în Podișul Hârtibaciului, în unul dintre cele mai mici sate în care am pășit până acum, pe urmele sașilor ce trăiau pe-aici odinioară. 

Veseudul e un sătuc izolat, are câțiva zeci de locuitori. Populația e aparent îmbătrânită și mulți au emigrat după 1989, în special sași — comunitatea majoritară de acum un secol. Au lăsat în urmă casele lor cu porți înalte și în culori diverse, a căror vârstă se mai găsește inscripționată pe fațade. Multe s-au crăpat și dărâmat, altele au tras lozul norocos.

Un cuplu de sași a venit în Veseud știind de moștenirea săsească și a dorit să salveze o căsuță, pe care să o transforme în casă de vacanță. În 2014 a început renovarea locuinței lor, iar când a fost gata, proprietarii au hotărât să o dea în chirie câtă vreme ei nu sunt în sat. Alte trei loturi de pământ din vecinătate au fost scoase la vânzare, prilej bun pentru a reconsolida și acele case. În câțiva ani, înfățișarea lor s-a îmbunătățit, iar prima căsuță de închiriat a devenit o pensiune, de altfel singura unitate de cazare: Veseud 11.

Te invit la Veseud doar pentru liniștea de la sat. Să te plimbi pe ulițe, să stai de vorbă cu localnicii care abia așteaptă să-ți răspundă la „Bună ziua!”, să-ți închizi telefonul și să te detașezi câteva zile. Dacă nu ești omul care să stea locului, poți merge să vezi cum arată cimitirul sașilor din Veseud sau să pândești familia de castori care i-a scos din minți pe săteni în ultimii ani. Și dacă-ți plac locurile prăfuite de timp, poți vizita biserica fortificată din centrul satului și poți urca în turnul acesteia — cheia o are administratorul pensiunii, care e chiar vizavi. 

Liniștea care plutește în Veseud, colinele care-l îmbrățișează, blândețea sătenilor și autenticitatea locului posibil să-ți țină o bucățică de suflet în prizonierat. Iar remediul pentru așa ceva e să te-ntorci, mai ales în lunile de vară, atunci când natura își iese din pepeni la modul cel mai frumos.

•

text de Nicoleta Felea
fotografii de Ionuț Teoderașcu
rubrică realizată în colaborare cu
Zig Zag prin România