În Duminica Floriilor, mai mult decât în orice altă zi cu dezlegare, miroase prin curți a scrumbie. În capătul Deltei, la Sulina, scrumbia anunță primăvara, atât prin prezența sa în ape, cât și prin „Sărbătoarea Scrumbiei Albastre”, desfășurată în zona urbană, pe faleză. Pe hârtie, Sulina este un oraș cu cinci străzi pavate, paralele cu fluviul Dunărea. Unde se termină pavajul, însă, începe viața simplă de la sat, mult mai atractivă pentru călători decât blocurile scunde din primele rânduri.
Cel mai estic punct al țării are pagini greoaie de istorie. Cândva Europolis, după Jean Bart, astăzi Sulina e doar un orășel de la granița României. Viața cosmopolită de pe coasta mării a apus acum un secol, dar nu și farmecul acestui loc accesibil doar cu barca, navigând pe canalul Sulina. În funcție de prețul plătit, ajungi mai repede sau peste câteva ceasuri. La final, pășești pe faleza din Sulina, cea animată de terase, vreo două alimentare și clădiri care încă se-mpotrivesc timpului.
Nu-ți grăbi zilele în Sulina, cunoaște locul mai în tihnă, cazează-te pe un hotel plutitor, la vreo pensiune cu priveliște sau într-o casă de oaspeți din zona rurală a Sulinei. Localnicii te-ntâmpină cu storceac (ciorba pescărească) sau cu borș de pește care se servește altfel decât în orice altă zonă a României: întâi zeama ș-apoi peștele. Și cât aștepți să se mai odihnească borșul, îți ungi nerăbdător pe pâine din mujdeiul alb imaculat și cremos. Rămâi la povești despre ținutul deltei cu gazda ta până se răcește mămăliga.
Vremea e excelentă pe timpul zilei, dar noaptea se lasă rece, inclusiv spre zori, când vei vrea să vezi răsăritul. Dincolo de drumurile pavate sunt ulițele pline de colb prin care treci spre plajă. Câinii latră din curți, pisici sunt la tot pasul, iar cireada de vaci din apropierea canalelor conturează peisajul autentic. În liniștea din luncă trec câțiva cai al căror zgomot de copite se-amestecă cu valurile mării.
Ziua mergi la un tur ghidat în vestitul cimitir unde sunt îngropați membri ai Comisiei Europene a Dunării, admiri arhitectura Catedralei Ortodoxe din 1882 și muzeul Jean Bart de pe faleză sau școala greacă de pe strada a III-a. Guști și mai mult din atmosfera deltei când urci într-o barcă la cârma căreia se află un localnic. Astfel, poți ajunge la punctul de vărsare al Dunării în mare, aproape de Insula K și epava Turgut S, fie poți face slalom printre canalele înguste, admirând nuferi și ronțăind ciulini de baltă.
Un astfel de tur organizează și Mihai Călin (foto). E navigator la Administrația Fluvială a Dunării, a crescut în Crișan, tot pe Dunăre, dar s-a mutat ulterior la Sulina. Pleacă în delegații pe mare, iar în timpul liber se ocupă de mica lui pensiune: o casă veche, aranjată în stil tradițional. Pe vreme bună, se urcă-n lotca lui „bătrână” și face tururi ghidate în jurul Sulinei. Știe istoria locului, secretele și legendele Deltei și împărtășește cu oaspeții săi dragostea pentru acest colț de Românie. Munca lui se traduce prin eco-turism: livrează experiențe turistice, le insuflă turiștilor preocuparea pentru mediu și respectul față de comunitatea locală. Iar alături de alți sulineni implicați conservă tradițiile și cultura deltei.
