Când l-a mușcat pe văr-miu Andrei șarpele credeam c-o să moară. Eram toți trei — eu, el și Cipri, fratele lui — în buza pădurii de lângă casa bunicilor. Tocmai terminasem de adunat bureți și voiam să coborâm dealul spre casă. Imediat ce a simțit mușcătura pe picior am rupt-o la fugă și am urlat cât ne-au ținut plămânii până în curte. Mamaia aproape c-a murit de inimă auzându-ne și s-a repezit la sticla de spirt cu crin să curețe rana. Și-a dat seama repede că pe Andrei îl „mușcase” de fapt o creangă ascuțită de copac, dar noi puteam jura că fusese un șarpe. Spirtul cu petale de crin, pe care mamaia îl ținea câte un an la păstrare până să se facă bun de vindecat, l-a tratat pe Andrei atunci. Când m-am mutat în Scoția, mamaia mi-a pus și mie o sticlă de spirt cu crin în bagaj, să am cu ce să-mi oblojesc rănile în străinătate.
Și pe mine m-a salvat mamaia într-o zi când m-am trezit cu o umflătură mică și roșie în colțul ochiului. Voiam să mă duc la fete, peste drum, să jucăm ascunsa sau prinsa, dar ochiul mă tot sâcâia. Așa că a venit ea cu o bucățică de ață neagră și mi-a legat-o la un deget de pe partea cu pricina, „să nu se facă ulcior”. Nu știu exact ce minune a făcut ața ei, dar până seara-mi fugise până și gândul de la ulcior. Îl pierdusem probabil prin vreuna dintre ascunzătorile mele din fân.
Tot ea mi-a tratat și cele mai grele răceli, cele în care durerea în gât nu mă lăsa să mănânc zile la rând. Mamaia își lua rolul în serios, de supărare că nu poate mânca fata, și mă doftorea cu castraveți murați din beci. Îi lăsa o vreme în casă, să se încălzească, apoi îi tăia felii, îi învelea într-un prosop și mi-i lega la gât peste noapte, „ca să spargă infecția”. Dacă nu ieșea din prima, tratamentul se repeta până pacienta avea iar putere de sărit garduri și cățărat în copaci.
Mamaia a învățat toate leacurile miraculoase de la mama ei, care era tare pricepută la asta. Și străbunica a salvat-o pe mamaia, pe când era mică și bolile trăgeau la ea ca albinele la must. După ce a scăpat de o boală la plămâni, mamaia a făcut hepatită. Pentru că doctorii de la oraș nu i-au dat de leac, străbunica l-a trimis pe băiatul ei vitreg să adune nouă păduchi de pe porc și i-a pus bunicii în lapte, fără să știe. Au râs de ea, pe ascuns, toți din ogradă, dar, ca prin miracol, boala n-a mai chinuit-o niciodată.
