Conacul boieresc din capătul satului

Proiectul editorial „De la sat” susține inițiativa „Muzee de la sat” la care iau parte doi dintre sătenii co-fondatori, Ionuț și Nicoleta. 28 de muzee din zona rurală a regiunii Moldova vor putea fi vizitate online prin intermediul tururilor virtuale 3D interactive și a altor materiale multimedia. Timp de 20 zile, echipa a parcurs peste 5.500 de kilometri pentru a realiza materialele necesare. Platforma www.muzeedelasat.ro va fi lansată pe 1 decembrie și va fi disponibilă în limbile română și engleză. Proiectul „Muzee de la sat” este realizat de Real-Tour RO și co-finanțat de AFCN. În fiecare lună vom povesti pe larg, aici, despre un muzeu.

Când am poposit la conacul din Tescani, am primit o ciorbă caldă și mere din livadă. Calde au fost și primirea și găzduirea lui Emil Berceanu, muzeograful secției care ne-a ghidat vizita pe domeniu. Am mâncat pe grabă într-o sală de mese cu tavan înalt, în care tabloul uriaș cu Maruca (Maria Cantacuzino) parcă ne urmărea fiecare înghițitură. 

Ca să poți păși în conacul Rosetti din Tescani, treci întâi pe sub aleea de plopi care conturează drumul. De-o parte și de cealaltă sunt meri și rânduri de păpușoi. Poziția ascunsă a acestui loc, la capăt de sat, explică, chiar și după atâtea decenii, cum a intrat în inimile artiștilor. Conacul de la Tescani, de la 1880, a aparținut boierilor Alice și Dumitru Rosetti-Tescanu. Cei doi au avut un băiat și două fete, una dintre ele fiind Maruca, soția lui George Enescu. Compozitorul ar fi ajuns la Tescani prima dată în 1917, când o însoțea pe regină într-o vizită. S-a îndrăgostit pur și simplu de acest loc și a devenit apoi locuitor permanent al casei, mai ales în timpul verii. 

Domeniul de la Tescani, din județul Bacău, a fost un izvor de inspirație pentru artiștii multor vremuri. În 1947, la un an după mutarea definitivă a soților la Paris, Maria Cantacuzino a donat conacul Ministerului Culturii, punând condiția ca acesta să devină așezământ cultural. În 1980, clădirea a fost transformată în Casa Memorială „Rosetti-Enescu”, iar zece ani mai târziu a devenit Centrul de Cultură Tescani. În aceeași notă își continuă activitatea și astăzi, un exemplu fiind Tabăra Internațională de Creație „Rezidența Tescani”.

Aici, George Enescu și-a definitivat opera sa lirică Oedip, pe care a dedicat-o Marucăi. Dintre piesele pe care le vei vedea plimbându-te prin muzeu se numără: vioara Bernadel pe care George Enescu a primit-o drept premiu la finalizarea Conservatorului din Paris, un tablou semnat de pictorul român Octav Băncilă — Țărăncuță, un exemplar din Oedip și afișele spectacolelor Oedip în premierele de la Paris și București. 

Poate nu știai: Maruca și George Enescu au lăsat scris prin testament că vor să fie înmormântați la conacul din Tescani, în mausoleul din parcul cu veverițe. Cu toate acestea, s-au stins din viață în străinătate și sunt amândoi înmormântați la Père-Lachaise, Paris.