Pentru doi dascăli pasionați de biologie, Paul Țarălungă și Constantin Romanescu, școala a însemnat mai mult decât predare de informații și notarea în catalog. Și-au lăsat amprenta, înființând locuri la sat care să conserve patrimoniul natural și cel local, despre care se vorbește și astăzi în comunitatea locală. Au pus bazele unor colecții muzeale, cu ajutorul cărora lecțiile de biologie să fie interactive, fără tehnologie. Cu asta se mândresc sătenii din Prăjești, județul Bacău și din Dreptu, județul Neamț.
Complexul Muzeal „Paul Țarălungă”
Despre Paul Țarălungă sătenii știu că s-a născut în Prăjești, că a locuit aici până s-a stins și că se ocupa cu știința. A fost numit chiar „părintele Prăjeștiului”. În 1945, în comuna băcăuană Prăjești, Paul Țarălungă fusese numit învățător la școala din sat. Atunci a fost momentul în care a început să pună bazele unui complex muzeal, care să găzduiască atât piese vii, în exterior, cât și exponate de muzeu, într-o clădire a comunei. A fondat apoi, în 1960, singura grădină botanică de la sat, pe care o folosea ca material didactic în orele sale de biologie cu elevii. Aduna plante și arbori din toate locurile în care mergea, apoi le planta în grădina din sat. A populat acel spațiu cu numeroase specii de plante și arbori, dar astăzi au mai rămas puțin peste 500.
Complexul Muzeal îi poartă astăzi numele și are în expoziție peste 3000 de exemplare din domenii diferite: arheologie, etnografie, geologie, numismatică și zoologie. Sălile au rămas aproape la fel, iar cea mai interesantă parte pare să fie sala de zoologie, cu animale monstru, păstrate în borcane cu formol, cum ar fi purceluși cu două capete și păsări cu patru picioare. Tot la această secție se află și animalele împăiate, cum e și pisica sălbatică, un exemplar găsit în anii ‘70 în pădurile de lângă Prăjești. Învățătorul Paul Țarălungă a trecut la cele veșnice în 2012, iar de atunci foarte puține lucruri au mai fost adăugate colecției.
Astăzi, de muzeu se ocupă consiliul local, iar ghizi sunt chiar angajați ai primăriei care au fost elevi ai domnului învățător. Se simt măguliți de faptul că pot povesti călătorilor despre învățătorul lor, despre orele active la care luau parte și care însemnau mai mult decât memorarea unor informații teoretice.
fotografii de Ionuț Teoderașcu
Muzeul Zoologic „Constantin Romanescu”
Un alt învățător din zona Moldovei, de data asta dintr-un sătuc așezat pe Valea Bistriței, a făcut același lucru. Pe vremea când a fost învățător în satul Dreptu din Neamț, Constantin Romanescu a început colecționarea mai multor piese din domeniul faunei locale. În 1927 pusese bazele colecției sale, la muzeul zoologic ce astăzi îi poartă numele.
Muzeul este amenajat în fosta clădire a școlii primare din sat, dar stă sub lacăt. Sălile au un aer impunător, cu uși înalte și mobilier păstrat de câteva zeci de ani, structurat pe două camere. Cea dintâi sală este dedicată întru totul zoologiei – sunt expuse animale împăiate, iar starea lor de conservare este excelentă. Numeroase păsări își duc acum viața (veșnică) în vitrinele muzeului, alături de-o vulpe, câteva rozătoare, un râs și chiar un urs carpatin.
Cealaltă sală are o tematică diferită, fiind construită de custodele acestui muzeu. Dumitrina Erhan este profesoară de matematică în sat și a învățat la această școală, în băncile pe care le-a salvat chiar ea, expunându-le în muzeu. După ani buni de renovări, a amenajat o sală de clasă cu trimiteri la patrimoniul românesc: băncile, scena de spectacol, cataloage și documente școlare. În plus, a expus fotografii și acte ce aparțin familiei sale, alături de piese vestimentare țărănești, însuflețind spațiul.
fotografii de Ionuț Teoderașcu
