Florin Stoican s-a născut și a trăit o bună parte din viață în Oltenia de sub Munte, în Costești, înconjurat de natură și de oameni cu poveștile și istoria lor. Spune că tot timpul a vrut să descopere și să învețe despre locurile din împrejurimi, dar să se și implice activ în rezolvarea problemelor locale. Cu gândul la soluții, a pus bazele Asociației Kogayon, care a reușit înființarea Parcului Național Buila-Vânturarița și care acum lucrează la proiectul Geoparcului Internațional UNESCO Oltenia de sub Munte. Dacă totul merge conform planului, Oltenia de sub Munte ar urma să devină, în 2025, al treilea geoparc UNESCO din România.
Geologul Florin Stoican s-a implicat și în înființarea Parcului Natural Văcărești, fiind unul dintre fondatorii asociației care a propus și susținut înființarea parcului. În prezent, coordonează echipa Geoparcului aspirant UNESCO Oltenia de sub Munte și lucrează alături de colegii din celelalte geoparcuri la constituirea Rețelei Naționale a Geoparcurilor din România.
Întâi de toate, spune-ne, Florin Stoican, de ce ar vrea un areal să devină geoparc UNESCO, care sunt principalele avantaje pentru comunitatea locală?
În primul rând, toți trebuie să înțeleagă faptul că un geoparc este o etichetă, un statut și un concept pentru sprijinirea dezvoltării locale. Geoparcul nefiind o desemnare legală națională, ci o aderare la criterii globale gestionate exclusiv de către Rețeaua Geoparcurilor UNESCO, nu este arie protejată, nu este gestionată de către autorități ale statului și nu impune restricții.
Eticheta UNESCO este una de mare încredere la nivel global și poate sprijini la promovare, inclusiv internațională, la notorietatea zonei, la accesul pe piață a produselor locale, la dezvoltarea acestor produse și servicii.
Apoi geoparcul este o platformă pentru parteneriate locale, contribuie la implicarea factorilor interesați și a comunităților la dezvoltarea zonei, sprijină procesul de educație locală, contribuie la realizarea infrastructurii de vizitare și informare, atrage mai mulți vizitatori în zonă și dezvoltă programe care îi fac pe aceștia să petreacă mai mult timp în teritoriu, deci să cheltuiască mai mult aici, adică să aducă mai multe venituri în comunitățile locale.
Și mai e ceva foarte important, anume procesul prin care se ajunge la obținerea statutului de geoparc și apoi la menținerea acestuia, căci statutul se revalidează la fiecare patru ani.
Așadar, procesul duce la o evaluare a teritoriului din toate punctele de vedere (social, economic, cultural, de mediu), la identificarea problemelor și la găsirea soluțiilor acestora, într-o manieră transparentă și participativă, la elaborarea și aplicarea unei strategii de dezvoltare la scară regională, bazată pe ce are zona mai valoros, anume patrimoniu natural și cultural și oameni cu creațiile lor.
Cum și când ați început cu includerea Olteniei de sub Munte în rețeaua geoparcurilor UNESCO? În ce stadiu sunteți acum?
Asociația Kogayon a apărut în 2003, cu principalul scop de a propune, documenta și lupta pentru înființarea Parcului Național Buila-Vânturarița. Acest lucru s-a și întâmplat în 2004. De la asta am pornit: de la conservarea naturii.
Apoi ne-am implicat ca partener în administrarea parcului național și am realizat (1) pe de-o parte că nu se mai poate face conservare în timpurile și locurile noastre, cel puțin în Europa, fără a ține cont de interesele oamenilor, anume a comunităților locale și vizitatorilor zonei, și (2) pe de altă parte că legislația națională și autoritățile statului au niște limite care ne împiedică să facem ce ne dorim pentru natură și comunități.
Așa că am ales în 2019 modelul și conceptul geoparcului internațional UNESCO, acesta potrivindu-se cel mai bine cu situația actuală a Olteniei de sub Munte și cu ce ne dorim noi ca dezvoltare de la aceasta. Vrem să promovăm și să valorificăm durabil patrimoniul natural și cultural al Olteniei de sub Munte, în folosul comunităților și vizitatorilor zonei.
Ne-am apucat de treabă cu evaluarea, promovarea și dezvoltarea teritoriului, cu programe de educație și parteneriate locale. Am trimis la UNESCO o scrisoare de intenție și anul acesta vom transmite documentația necesară. În vara lui 2024 pregătim și așteptăm vizita evaluatorilor UNESCO și peste încă un an, în 2025, vom afla dacă Oltenia de sub Munte va deveni unul dintre cele aproape 200 geoparcuri globale UNESCO.
Ce locuri naturale ar putea să viziteze un călător?
- Natura este extrem de ofertantă în zonă. Există aici desigur Parcul Național Buila-Vânturarița și cu tot ceea ce acesta oferă — de la peisaj carstic spectaculos la floră și faună extraordinare.
- Apoi există alte 19 arii naturale protejate, rezervații naturale și situri Natura 2000, unde sunt protejate chei, peșteri, păduri seculare, trovanții de la Costești. În geoparc sunt 5 sectoare de chei în calcar: Cheile Cernei, Cheile Bistriței, Cheile Costești, Cheile Cheii și Cheile Folea, toate fiind spectaculoase și unice, cele mai multe ușor accesibile, dar Cheile Cheii sunt printre cele mai sălbatice chei din țară.
- Tot în parcul național, dar și în Cheile Cernei, există foarte multe peșteri, peste 100. Mai bine de 1300 de hectare de păduri sunt păduri virgine, în care nu s-a exploatat niciodată. Iar peisajele Munților Căpățânii, încă sălbatice, cu păduri întinse, dar și cu pajiști alpine, cu văile care urcă din sate în munte, spre acoperișul Olteniei, sunt adevărate desfătări ale ochilor.
Pentru pasionații de rural, ce sate ne recomanzi? Povestește despre trei dintre ele.
- În teritoriul Geoparcului Oltenia de sub Munte sunt șase localități, care înseamnă două mici stațiuni (Băile Olănești și Horezu și 39 de sate). Dintre aceste sate se remarcă prin pitoresc satele imediat de sub munte, adică de la poalele Builei și anume: Pietreni, Bărbătești, Dobriceni, Gurguita, Tisa, Comanca. Aici încă mai întâlnim case vechi oltenești răspândite printre pădurile, văile, dealurile, livezile și fânețele de la poalele munților, dar și numeroase biserici din lemn și piatră, schituri și mănăstiri seculare.
- Un loc aparte îl ocupă satul Olari, cunoscut întregii lumi prin atelierele ceramiștilor și produsele lor, ceramica de Horezu, supranumit „capitala ceramicii românești”. Meșteșugul olăritului este de altfel inclus și pe lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO, în timp ce mănăstirea din apropiere, Hurezi, este și ea pe lista patrimoniului cultural material UNESCO.
- Un alt sat remarcabil este Vaideeni, sat fondat de către oierii care au trecut munții din Ardeal, din Mărginimea Sibiului, unde s-au păstrat portul, tradițiile și obiceiurile păstorești.
Care este profilul unui călător dintr-un geoparc național?
Geoparcul, pentru vizitator, înseamnă în primul rând o garanție a faptului că în teritoriul lui găsește elemente de valoare internațională, produse și povești autentice, diversitate de obiective și oferte locale, comunități primitoare, prezentare și interpretare de calitate. Pe scurt, că aici găsește o destinație ofertantă din toate punctele de vedere.
Vizitatorii geoparcului sunt unii activi, care-și doresc să descopere natura și cultura locale, experiențe autentice, interacțiune. Astfel, pe baza ofertei extrem de diverse a zonei și a profilelor principalelor categorii de vizitatori ai zonei, noi am dezvoltat cinci sub-branduri ale geoparcului:
- Oltenia Nature
- Culture
- Trekking
- Biking
- Climbing
și trei etichete locale (Traseu, Autentic și Recomandat), prin care dorim să atragem și mai ales să ținem mai mult vizitatori care iubesc și vor să descopere într-un mod activ, deopotrivă natura și cultura, activitățile outdoor, istoria și poveștile locurilor, meșteșugarii și creațiile lor, produsele gastronomice locale și alte experiențe.
Oltenia de sub Munte este, în primul rând, o destinație în care călătorul găsește pe un teritoriu relativ restrâns o diversitate uriașă de obiective de patrimoniu natural și cultural de excepție.
Despre Oltenia de sub Munte am mai scris și aici: