Întoarcerea la sat nu este o decizie ușoară. În primul rând, trebuie să te întrebi din ce o să trăiești. În mediul rural posibilitățile de angajare sunt mult mai limitate decât în cel urban. De aceea o meserie precum cea de profesor ar putea să-ți aducă un venit mai stabil și un anume statut, la asta s-a gândit cel mai probabil și bunica Ancăi, când i-a tot spus să nu se apuce de agricultură, ci să se facă cadru didactic. Ea însă, a ales un alt făgaș și este astăzi una dintre furnicile care gestionează ferma Ursu.
Anca locuiește acum în Bogdănița, sat din județul Vaslui, și, împreună cu Silviu, iubitul ei, se îngrijesc de două solarii și vând răsaduri sau legume, în funcție de sezon. Amândoi au studiat la Universitatea de Științele Vieții de la Iași, s-au cunoscut pe când erau la master și au decis să se mute în satul natal al Ancăi. Ea este pasionată de montanologie (agricultura montană), el, originar din Făgăraș, de horticultură, iar acum au amândoi în grijă ferma Ursu.
Pentru a începe afacerea de la sat au folosit semințele primite de la un producător local și și-au pus în joc banii din bursă. Exista o tradiție în familie — tatăl ei avusese o afacere similară, încă din 2009, însă dăduse faliment. Primul solar a fost construit pe locul unui fost saivan și găzduia mai bine de 500 de soiuri de roșii. De la un an la altul au învățat ce merge și ce nu. Anul acesta, spre exemplu, au mai scăzut din soiuri, au aproximativ 100, însă asta nu i-a oprit să meargă la Festivalul Tomatelor și Biodiversității din Sibiu.
Citește și „Timpul curge altfel când ești în grădină”
Anca povestește că primele „plantări” din istoria le-a făcut la cămin, acolo creștea ardei și le mai dădea și colegilor. Într-un an a convins doi frați din Oituz să planteze la ei acasă ceapă. Zis și făcut.
Când a venit timpul recoltatului, frații s-au plâns că n-au unde vinde ceapa, iar Anca le-a propus s-o aducă la Iași. Erau 100 de kilograme și trebuia dată cât mai curând fiindcă, altfel, se strica. Prima dată au început să vândă prin cămin. „Îmi amintesc că toți mâncau ceapă”, spune Anca râzând.
A găsit și un magazin unde putea s-o dea, însă doar dacă ceapa era curățată. Au stat o noapte întreagă să facă asta, deși a doua zi, dis-de-dimineață, aveau un examen. Rămăseseră, însă, aproximativ 50 de kilograme.
Anca a scris despre asta pe un grup de Facebook și o femeie a venit să cumpere câteva kilograme. Când a aflat întreaga poveste, femeia a decis să ia toată ceapa. „De atunci mi-am dat seama că pot să fac orice, fiindcă reușesc să vând”, spune Anca. Cei doi din Oituz au primit numele de „frații ceapă”, asta deși următorul an au plantat roșii cherry și le-a mers mult mai bine. 😋
Silviu și Anca lucrează de dimineața până seara la cele două solarii, la grădina din fața casei, unde au diverse plante aromatice și chiar la câmpul cu lavandă, făcut din donațiile urmăritorilor de pe Facebook. Deseori se opresc și voluntari la ferma Ursu — se apucă de cărat pământul cu roaba, plantează sau culeg legume, construiesc, dar se bucură și de turtele și bunătățile făcute de mama și bunica Ancăi. Căci totul se face în familie.
text și fotografii de Ionuț Teoderașcu