După un an în care am încercat să scriu poveștile altor profesori care fac educație la sat, am adunat suficient curaj încât să transform rubrica „Jurnal de școală” în ceea ce Ionuț și Andreea mi-au sugerat încă de când am lansat De la sat: să scriu despre mine, despre ceea ce fac eu. Sunt învățătoare de vreo trei ani într-o comunitate de lângă Brașov, unde încerc să-i aduc pe copii la școală și să-i fac să învețe ceva nou în fiecare zi. În acte, suntem oraș în toată regula. În realitate, nu există străzi asfaltate, apă curentă, canalizare. Comunitatea, care are origini rome, s-a așezat aici acum zeci de ani și s-a extins de una singură de-a lungul timpului, după un principiu foarte simplu: unde era o parcelă liberă, cineva își ridica o casă. Acum, vreo 10.000 de oameni trăiesc aici. Nu se vorbește limba romani, nu se poartă portul tradițional al romilor, dar se merge prin noroaie, se ard lemne în sobe, apa se ia de la izvor, iar autobuzul ajunge doar de câteva ori pe zi. Luna aceasta vreau să vă povestesc ce jocuri folosesc la clasă.
Încă de când elevii mei de clasa a III-a erau la pregătitoare, ieșeam cu ei afară și îi întrebam: „dar voi ce jocuri știți să vă jucați?” Am petrecut multe pauze în curtea școlii, încercând să rețin versuri din cântece și poezii pentru a le putea folosi mai apoi în activitatea de predare. Am luat jocuri clasice cărora le-am adăugat elemente de română și matematică pentru a-i ajuta pe copii să învețe mai ușor.
Crescută în Moldova și ajunsă la Brașov, nu auzisem niciodată de Cireșel și Cireșica, dar l-am folosit de zeci de ori la orele de română după ce l-am învățat de la elevii mei. Nu am adaptat versurile, dar, la final, când un copil trebuia să spună un număr, eu le ceream să spună un cuvânt și încercam să aflăm numărul de sunete. În funcție de lecția la care eram, număram silabele din cuvinte sau cuvintele din propoziție.
Simon spune… e de departe favoritul meu pentru că îl pot folosi la orice oră. Fie că îi pun să sară, să alerge, să facă piruete sau calcule matematice, copiii îl adoră, mai ales dacă Simon este unul dintre ei. Acum, când suntem clasa a III-a, cel mai des îl folosim la ora de matematică: „Simon spune «calculează cât fac 8 x 9»” Cel mai adesea îl combin cu elemente amuzante (imit-o pe doamna învățătoare) sau de mișcare (sari de cinci ori în sus). Odată l-am folosit și la ora de muzică, când ne încălzeam vocile pentru cântat: „Simon spune cântă așa” sau „Simon spune suflă așa”.
Când am învățat încă o serie de numere (până la 100, 1.000 sau 10.000), am jucat Aș mânca o portocală. I-am lăsat pe elevi să-și aleagă singuri numerele pe care și le doresc, cu câteva condiții: să nu fie numere în ordine și să fie formate din zeci de mii, mii, sute, zeci, unități (în funcție de lecția la care eram). Le mai alegeam și eu combinații amuzante, cum ar fi 676 și 767. Copiilor li se părea provocator. Încă mai cer să ne jucăm acest joc când îi las pe ei să aleagă ce activități să mai facem.
Activity nu este unul dintre jocurile pe care le jucam în copilărie, dar este cunoscut de mulți adolescenți. L-am descoperit în facultate, a devenit favoritul meu și nu puteam să nu-i învăț și pe elevii mei. Jocul de bază are niște cartonașe pe care sunt scrise cuvinte ce trebuie mimate, explicate sau desenate. Un jucător va extrage un cartonaș și va trebui să-i facă pe ceilalți jucători să ghicească cuvântul. Însă varianta aceasta mi s-a părut destul de dificilă pentru elevii mei, așa că am creat propriile cartonașe, folosind cuvinte mai simple. Iar pentru că suntem clasa a III-a, când le oferim indicii celorlalți, precizăm: câte silabe și câte sunete are, ce parte de vorbire este. Mai jucăm și o altă variantă: persoana care ghicește cuvântul trebuie să spună ce parte de vorbire este și câte sunete/silabe are pentru a primi punctul.
Următorul joc pe care-l am pe listă este Țară, țară, vrem ostași! Ne chinuim de ceva timp cu tabla înmulțirii, iar eu voi profita de acest lucru pentru a face calcule. În momentul în care un copil va fi numit de cealaltă echipă, acesta va trebui să rezolve două înmulțiri pentru a putea pleca „ostaș”. Dacă nu va reuși să indice răspunsul corect, alt copil va fi numit. Abia aștept să văd cum se va îmbunătăți tabla înmulțirii, după vreo săptămână în care pauzele vor fi despre Țară, țară, vrem ostași matematicieni!