Am avut copilăria de poveste pe care le-o doresc tuturor copiilor, de azi și de mâine. Mămăița are 82 de veri de când îl serbează pe Sfântul Ilie, căci este născută pe 20 iulie, iar tătăița, cu un an mai mare, a plecat anul acesta spre stele, unde o așteaptă pe ea. Ea, care i-a fost alături timp de 60 de ani. Iar ea nu mai e la fel de când sufletul ei a plecat spre zări neumblate…
Deși au nins multe ierni peste părul lor, ceva din sufletul de copil le-a rămas adânc impregnat în fire. Copilăria din ei surâdea la orice pas, în orice gest făcut în fața nepoților pentru care nu au ratat nicio zi în care să nu îi pomenească în rugăciunile lor simple. Simple, dar atât de stăruitoare… Cu toate că erau simpli țărani, trecuți prin greutățile foametei, ale războiului, ale bolii, ale zilei de mâine, mereu au dat dovadă de bun simț, înțelepciune, învățându-ne rețeta toleranței, a sprijinului, a încrederii, a respectului și a fericirii. Doamne, cât de recunoscătoare sunt că au ajuns până aici și s-au bucurat de toate reușitele noastre! Recunoștința vine și din faptul că bunicii mi-au povestit atât, dar atât de multe din tinerețe, încât amintirea lor va rămâne și mai vie în inima mea.
Tătăiță, te vedeam și te credeam nemuritor. Deși nu eram lângă tine, am simțit că îți dai sufletul. Nu știu cum, dar am știut că asta se întâmplă; poate că ai fost aievea, astfel încât, atunci când a sunat telefonul știam deja ce veste voi primi. Atât de puternică era relația noastră care sper că va dăinui în veșnicie.
Sunt recunoscătoare pentru copilăria memorabilă pe care mi-ai oferit-o alături de mămăița și pe care o doresc tuturor copiilor. M-ați iubit mai mult decât orice pe lumea asta, mi-ați făcut toate mofturile, capriciile, dar, cel mai important, ați avut mereu grijă la relația mea cu EL, m-ați purtat mereu în rugăciunile voastre din Cărticica cu scris mare.
Astă-vară am mâncat ultimii colaci făcuți de tine, colaci pe care i-ai împletit mereu cu măiestria ta de brutar parcă venit din alte veacuri. Cred că au fost cei mai buni, însă ce nu aveam eu să știu atunci e că aveau gust de despărțire în nici mai puțin de o lună. Nu o să uit niciodată acea zi în care ne-am adunat cu toții și te-am sărbătorit.
Nu o să te uit niciodată, tătăiță dragă! Drum lin către Cer, acum a venit rândul meu să te port în rugăciuni pentru ca Dumnezeu să se milostivească de sufletul tău și să îl așeze lângă cei drepți.
Iar ție, mămăiță, nu pot decât să îți doresc la multe veri binecuvântate! Să ne fii călăuză trainică în continuare pe drumul către El, și îți mulțumim ca ne porți în rugăciunile tale. Sper și mă rog ca Dumnezeu să-ți fi dat până acum și să îți dea în continuare toate cele de folos mântuirii. Sunt sigură că tătăița te-a auzit când i-ai mărturisit că l-ai iubit mult. Poate de asta a și plecat atât de zâmbitor.
Vă iubesc nemărginit, în veșnicie!
Text de Cătălina Andreea Tătăreanu, înscris în concursul „Bunicii de la sat”.
Ilustrație de .