Toamna în Bogdănița, satul meu natal

Bogdănița e un nume pe care îl exprim cu bucurie, din inimă și nu cu dor de acasă. Asta fiindcă sunt aici, unde m-am născut, unde am copilărit, unde veneam în fiecare vineri să luăm cina în familie. Deși am învățat din clasa a III-a la Bârlad și mai apoi, la facultate, la Agronomie în Iași, am ales să mă întorc acasă și să dezvoltăm ferma familiei, în județul Vaslui.

Se poate și la sat. Asta îmi spun din primul an, încă din 2019, când am ales să mă întorc în satul natal, unde pentru mulți ,,e doar sărăcie”. De asta mulți aleg calea străinătății sau doar se afundă în resemnare. E o vorbă pe la noi „lasă că merge și așa”.

Ne-am întors cu dorința de a lăsa o urmă după noi. Suntem norocoși să avem terenul potrivit, susținerea familiei, vecini minunați și harnici, iubitori de agricultură. Suntem binecuvântați cu un peisaj simplu, cu dealuri, pădure, râu lângă casă. Un mic colț de rai ce aștepta șlefuire. În fiecare zi primim în dar cele mai frumoase picturi de pe cer și ne încântă fiecare răsărit și apus, fiecare nor, fiecare anotimp de poveste. 

Cel mai mult iubesc toamna. E momentul când culegem rodul muncii, iar acolo unde este hărnicie este și beciul plin cu multe bunătăți. 

O zi de octombrie în familia noastră

E sâmbătă. O zi activă. Eu am recoltat vinetele și ardeii pentru copt. Bunica curăță ceapa și morcovul. Mama și tata adună merele de pe jos, le toacă și apoi direct la țuică cu ele, până vine Silviu să se apuce de tras mustul. 

După ce am copt vânăta la pară, cum repetă bunica ca să iasă albă (la flacără), am pus plita și m-am apucat de ardeii cărnoși și dulci pe care îi pun într-o oală cu capac să se aburească —  se ia coaja uniform și rapid. Le-am tocat, am adăugat pe rând 2 litri de ulei, 3 kg de ceapă, 2 kg de morcov, 2 kg de pastă de roșii, 3 kg de ardei copți și 6 kg de vinete. Am condimentat cu sare și piper. Mama m-a învățat să pun două linguri de zahăr, două mere rase și o țelină mică pentru conservare. A stat la foc mic câteva ore bune până când s-a ridicat uleiul și când s-a prins pe lingura de lemn. Zacusca fierbinte am pus-o în borcanele pe care le-am învelit cu o pătură. Vor sta acolo până mâine pentru o răcire lentă. Au ieșit 35 de borcane de 400 de grame fiecare și Silviu a scos trei damigene de vin. O zi productivă, îi spunem noi!

Pentru luni avem programate dulceața de ardei iute, ardeii iuți la borcan, sosul lui Silviu, gogoșarii cu muștar și alte bunătăți. Marți la cules popușoii și miercuri la vie, apoi vin ploile. Legumele sunt pe terminate și nu mai putem face multe pachete (cutii cu roade de sezon pe care le livrăm la oraș) așa că am zis să îmi hrănesc creativitatea făcând Buchetul Grădinii — buchete cu tot ce găsim mai frumos prin grădină. Din fericire, biodiversitatea e la ea acasă și e păcat să nu găsim o metodă de a prețui fiecare plăntuță. Așa cum ziceam, se poate și la sat. Voință, pasiune și viziune să fie!

•

text de Anca Elena Ursu