Am fost copii și am citit povești

Mai este doar o săptămână până când începe un nou an școlar, iar noi ne-am gândit să vă povestim despre cărțile copilăriei, cele pe care le citeam singuri sau cele care ne erau citite, și să facem o faptă bună împreună.

am fost copii și am citit povești 1

Florentina este învățătoare în Gârcini, județul Brașov, și povestește despre școală la rubrica „jurnal de școală”. 

Elevii mei vor intra în clasa a IV-a și mi-ar plăcea tare mult dacă ne-am începe anul școlar cu cărți de citit. Am ales „Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi” de Nikolai Nosov. Ei sunt obișnuiți cu lectura – am citit anul trecut în fiecare zi câte un sfert de oră – iar acesta ar fi un prilej numai bun de a continua ce am început. Le voi comanda de pe bookzoone.ro, pentru că au cel mai bun preț, iar dacă vrei să cumperi o carte unui copil, poți dona pe delasat.ro, iar noi îți vom trimite fotografii din prima zi de școală.

am fost copii și am citit povești de la sat

Poveștile copilăriei noastre

În dulapul de sub televizor, lângă o cutie cu medicamente, bunica ținea cartea „Amintiri din copilărie”, care cuprindea toată opera lui Creangă și colecții de basme. Eram pe la grădiniță când eu cu fratele meu, Sebi, doar cu un an mai mare, străbăteam cărarea din spatele casei noastre ca să ajungem la ea. El deschidea cartea pe la povestirea „La scăldat”, unde era o ilustrație cu Nică fugind prin păpușoi pe malul Ozanei, așa cum a rămas el după ce mama lui îi luase toate hainele. Pagina era mâzgălită cu galben și portocaliu, dar Sebi era la fel de fascinat de imagine – sau de vocea bunicii care mereu striga la el să dea pagina. Nu-mi amintesc cine ne citea din ea, dar știam mai toate poveștile.

În schimb, bunicul ne spunea mereu povești cu Păcală și Tândală. Era hazliu; el știa asta și mai știa că nouă ne place acel stil. Îmi amintesc cum Sebi repeta după el „Scâr-scarț, scâr-scarț, scâr-scarț, lasă vaca vină marți.”

am fost copii și am citit povești

Eu și Sebi am fost copii norocoși, știam toate poveștile clasice: „Scufița roșie”, „Capra cu trei iezi”, „Ursul păcălit de vulpe”, „Cei trei purceluși”, „Povestea drobului de sare”, „Albă ca zăpadă și cei 7 pitici”, „Fetița cu chibrituri”. Mama, care ne-a fost și educatoare, ni le spunea atât acasă, cât și la grădiniță. Chiar și acum am imaginea cu bunicuța din „Scufița Roșie” și cu capra care pleca după „de-ale gurii”. La un moment dat, la grădiniță a apărut „Hansel și Gretel” și a devenit brusc preferata tuturor: era cartonată, ilustrată în pasteluri. Am învățat-o imediat pe de rost. Când eu am început clasa I, cartea aceea încă mai era vedeta grădiniței.

Prima carte, mai de copii mari, pe care am citit-o în întregime a fost „Aventurile iepurașului Țup” – parcă o primise Sebi cadou de Crăciun. În rest, am citit o ediție din „Cărțile copilăriei”, care avea „Ciuboțelele ogarului” și colecții de basme. Primele două romane, începute tot prin clasele primare, au fost „Fram, ursul polar” și „Aventurile lui Tom Sawyer”.

am fost copii și am citit povești

Ionuț și Oana, colegii mei de redacție, spun că au citit și ei „Aventurile lui Tom Sawyer”. Pe lângă aceasta, amândoi vorbesc și de „Cuore, inimă de copil”, despre care spun că a fost foarte emoționantă. „Îmi amintesc câtă grijă aveam de primele două cărți primite de ziua mea, eram destul de mică, dar le-am citit de multe ori și le-am păstrat cu mare grijă – «De ce râde omul de zăpadă?» și «Alice în Țara Minunilor»”, spune Oana.  

am fost copii și am citit povești de la sat

Nico, de exemplu, spune că a citit „Jack și vrejul de fasole” mult timp: „puțin înainte de clasa I, am primit cadou o carte mare, dar subțire, cu o copertă verde. Am citit-o de nenumărate ori, până am dobândit fluența la citit. Eram și fascinată de magia care se întâmplase datorită câtorva boabe de fasole. Apoi, îmi amintesc o carte mai groasă, «Pinocchio» a lui Carlo Colodi. Nu am reușit să o termin, însă; o simțeam stufoasă. Iar de o poveste românească tare dragă mie m-am lipit într-o excursie școlară. Cumpărasem atunci cu 2 lei, îmi amintesc perfect, o cărticică de buzunar, verde închis, cu povestea «Inul și cămeșa», de Ion Creangă.”

am fost copii și am citit povești

Pe lângă cărți, a mai existat în copilăria mea o perioadă a poveștilor pe casetă sau pe CD. Aveam doar două – „Cei trei purceluși” și „Soacra cu trei nurori” – și le ascultam seara, când ne băgam la somn. De obicei, adormeam pe la mijlocului poveștii și venea mama mai târziu să închidă casetofonul. Oana a avut și ea un walkman (un mini-casetofon), unde punea casetele cu povești. Preferata ei era „Crăiasa Zăpezii”, de Hans Christian Andersen, pe care trebuia să o asculte până la capăt, ca să ajungă la a doua poveste preferată, „Muzicanții din Bremen”, de Frații Grimm.

am fost copii și am citit povești de la sat

ilustrații de Sorina Șerban și Daniela Olaru


„De la sat” susține educația.
Florentina scrie despre ce face la școală la rubrica „jurnal de școală”. Dacă vrei să-i ajuți pe elevii ei și să le cumperi o carte de citit, intră aici, donează pentru proiect, — sau fă-o direct pe website (vezi mai jos) — și noi ne ocupăm de restul.
Revenim cu fotografii. 

Florentina are nevoie de 24 de cărți pentru elevii ei, o carte costă 23 de lei, în total 552 de lei.
UPDATE: Am reușit să adunăm toți banii. Mulțumim mult!

24/24 cărți