Marțea e zi de târg în Pârscov, un sat așezat pe valea râului Buzău. Nici că puteam nimeri mai bine. Fusesem „avertizați” anterior că am fi norocoși, fiindcă la intrarea în târg se vând niște gogoși delicioase doar în zilele de marți. Și exact așa ne-a primit Fănuța Gorgan, custodele Muzeului „Vasile Voiculescu”: cu gogoși simple și calde, luate de la gogoșeria din stânga pieței.
NOTĂ: 48 de muzee din zona rurală a regiunilor Moldova și Muntenia pot fi vizitate online prin intermediul tururilor virtuale 3D interactive și a altor materiale multimedia, datorită proiectului Muzee de la sat.
Pârscov e satul natal al scriitorului Vasile Voiculescu. Născut în 1884, a fost al șaselea copil al lui Costache și al Sultanei, care avuseseră până atunci cinci fete. Casa în care a văzut lumina zilei se află chiar vizavi de târgul comunei și a devenit între timp casă memorială.
Scriitorul spunea despre el: „Sunt născut la țară, ceea ce socotesc că e cel mai mare noroc din viața mea”. Și deși a locuit doar primii șase ani la sat, revenea deseori să-și vadă părinții și surorile.
A fost trimis la școală, la Pensionul particular de băieți din Buzău, unde după prima vizită a mamei sale s-ar fi urcat în trăsură, ca să meargă acasă. A vorbit în câteva rânduri despre „desprinderea tragică de la sat”, cu referire la faptul că mutarea la școala de la oraș l-a îndepărtat brutal de copilăria sa.
Iar pe când era copil, Dile, așa cum îl strigau apropiații, începuse a citi încă de la cinci ani și împrumuta cărți de la biserica satului. Dobândise pasiunea pentru literatură de la mama lui, care îi citea cărți cu viețile sfinților. Atmosfera de la sat pe care o găsea de fiecare dată acasă, alături de simplitatea cu care își ducea traiul îl făcuseră să spună că pe atunci trăia o viață autentic rurală.
În afara înclinației pentru proză, poezie și credință, Vasile Voiculescu a făcut carieră și în medicină, fiind cunoscut drept „doctorul fără arginți” — asta fiindcă refuza să ia bani pentru consultații și tratamente. A absolvit facultatea de medicină și a lansat la radio o emisiune și o rubrică permanentă: „Sfatul medicului”, respectiv „De vorbă cu sătenii”.
Și-a păstrat afinitatea pentru locuitorii din așezările rurale și a ținut aceste emisiuni cu temă medicală pe înțelesul oamenilor de la sat. Pe lângă activitatea de la radio, Vasile Voiculescu a lucrat ca medic în Primul Război Mondial, fiind detașat la spitalul din Bârlad. Aici l-a întâlnit, în 1916, pe poetul Alexandru Vlahuță, într-un spital. Vlahuță i-a fost mentor și apoi prieten apropiat, sprijinindu-l să creeze două opere esențiale: „Din țara zimbrului” și „Amintiri despre Vlahuță”.
L-am „cunoscut” mai bine pe Vasile Voiculescu pășind în casa în care acesta s-a născut. O casă cu foișor lateral, îmbrățișat de o plantă cățărătoare în care se-ascund zeci de vrăbii gălăgioase. La interior, structura casei are patru camere legate de un hol central, care expun în detaliu viața de familie, activitatea de medic și cea publicistică.
Cu siguranță, camerele care fură sufletele nostalgicilor ca mine sunt camera țărănească, cu pătuțul de copil, și salonul „voiculescian”, unde scriitorul obișnuia să asculte muzică la patefon, înconjurat de lumina generoasă a celor două ferestre.
Pe când avea 74 de ani, Vasile Voiculescu a fost reținut vreme de patru ani în închisorile comuniste, perioadă care l-a îmbolnăvit psihic, dar și fizic, aducându-i moartea. În 1963 a murit la București, unde este înmormântat la Cimitirul Bellu. Casa din Pârscov poate fi explorată virtual cu un click aici, însă pentru experiența integrală, recomand și-o vizită reală în căsuța cu cerdac, ghidați de glasul și căldura muzeografului.
P.S: Opțiunea unei vizite cu gogoși de la sat se activează doar în zilele de marți. 🙂